plămấn (plămấni)
s.m. – Pulmon, bojog. – Var.
plumână, plămâi. Mr.
pălmună (plimună), istr.
plumăre. – Lat.
pulmonem (Pușcariu 1344;
REW 6833), cf. it.
pulmone, prov.
polmo, fr.
poumon. Rotacismul din istr.
arată că e
vorba de un
cuvânt tradițional; pentru metateza *
plumonem cf.
rovig.
piamon, sicil.
primuni, calabr.
premune. Mai
puțin probabil der. din gr.
plenmou (Diculescu,
Elementele, 449 și 475) sau din ngr.
plemóni (Titkin; Candrea).
Uz general. (
ALR, I, 45). [Art.
6476]