definiția vini definiție dex

vini

găsește rime pentru vini
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: aini, fini, gini, mini, sini, veni, vin, vina, vină, vinci, vinci, vini, vinil, viniu, vino, vint, vinui, vioi, viti, vivi
Cuvinte apropiate: aini, fini, gini, mini, sini, veni, vin, vina, vină, vinci, vinci, vini, vinil, viniu, vino, vint, vinui, vioi, viti, vivi

VINI-/VINO-

elem.vin”. (< fr. vini-, vino-, cf. lat. vinum)

VÍNĂ,

vini, s.f. Faptă care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greșeală, vinovăție; păcat; culpă. ♢ Loc. adj. De vină = vinovat, responsabil. Fără vină = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestări) ireproșabil, perfect. ♢ Loc. conj. Din vina... = în urma greșelii înfăptuite de...; din cauza, din pricina... ♢ Expr. (Pop.) Bată-l vina! exprimă o mustrare cu o nuanță de simpatie. A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (reg.) a băga (cuiva) vină = a învinovăți, a învinui (pe cineva sau ceva). A face cuiva o vină din (sau pentru) ceva = a considera drept greșeală o faptă a cuiva. A cădea în vină = a se face vinovat de ceva. ♦ Spec. Faptă pedepsită de lege; infracțiune; delict; crimă. – Din sl. vina.

VÍNĂ

s. 1. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (~ lui e de gravitate minoră.) 2. v. reproș. 3. v. infracțiune. 4. v. delict.

Vină

inocență

vínă

s. f., g.-d. art. vínii; pl. vini

VÍN//Ă ~i

f. 1) Încălcare a unei legi sau norme morale. ♢ De ~ vinovat. Fără ~ nevinovat. Din ~a cuiva (sau a ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bată-l ~a! se spune celui pe care îl dojenești cu o nuanță de simpatie. A-și ispăși ~a a-și ispăși greșeala. 2) Faptă care prezintă pericol social; infracțiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovăție; culpabilitate. [G.-D. vinii] /<sl. vina

vínă (-ni),

s.f. – 1. Culpă, delict. – 2. Greșeală, eroare. Sl. vinaacuzație” (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatŭ; nevinovat, adj. (inocent); (în)vinovăți, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovăție, s.f. (culpabilitate); vinovăție, s.f. (culpabilitate); nevinovăție, s.f. (inocență).
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar