viérme (-mi),
s.m. –
Animal nevertebrat lipsit de picoare. – Mr.
vermu, megl.
varmi, istr.
l’erm. Lat.
vĕrmis (Pușcariu 1881; REW 9231), cf. it., sp.,
port.
verme, prov., cat.
verm, fr.
ver. – Der.
viermănar, s.m. (
insectă, Sarcophaga
carnaria);
viermănos, adj. (cu viermi, mîncat de viermi);
viermănoșa, vb. refl. (a se
umple de viermi);
viermar, s.n. (
pensă de
scos paraziții de pe
oi);
viermăt (var.
viermărit), s.n. (
mulțime de viermi,
forfotă);
viermărie, s.f. (viermărit;
forfoteală);
viermui, vb. (a
mișuna, a
forfoti).