definiția verticale definiție dex

verticale

găsește rime pentru verticale
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: vertical, verticală
Cuvinte apropiate: vertical, verticală

VERTICÁL, -Ă

, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ♢ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ♢ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia verticale

VERTICÁL, -Ă

, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ♢ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ♢ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia verticale

VERTICÁL

adj., adv. 1. adj. drept. (Stâlp ~.) 2. adj. v. erect. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia verticale

VERTICÁL

adj., adv. 1. adj. drept. (Stâlp ~.) 2. adj. v. erect. 3. adj. abrupt. 4. adv. drept, perpendicular, (înv.) prost. (Muntele se înălța ~ înaintea noastră.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia verticale

verticál

(cerc) s. n., pl. verticále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia verticale

verticál

adj. m., pl. verticáli; f. sg. verticálă, pl. verticále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia verticale

verticál

adj. m., pl. verticáli; f. sg. verticálă, pl. verticále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia verticale

verticál

(cerc) s. n., pl. verticále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia verticale

vertical ~ă (~i, ~e)

Care este orientat direct în sus; perpendicular pe un plan orizontal. Linie ~ă. /<fr. vertical
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia verticale

vertical ~ă (~i, ~e)

Care este orientat direct în sus; perpendicular pe un plan orizontal. Linie ~ă. /<fr. vertical
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia verticale

VERTICÁL, -Ă

adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♢ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia verticale

VERTICÁL, -Ă

adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♢ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia verticale

VERTICÁL, -Ă

I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. o ă locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia verticale

verticálă

(linie, direcție) s. f., g.-d. art. verticálei; pl. verticále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia verticale
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar