definiția suplinire definiție dex

suplinire

găsește rime pentru suplinire
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: suplinire
Cuvinte apropiate: suplinire

SUPLINÍRE,

supliniri, s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; înlocuire, completare; p. ext. loc, funcție de suplinitor (la o catedră). – V. suplini.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia suplinire

SUPLINÍRE

s. înlocuire. (~ cuiva la o catedră.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia suplinire

supliníre

s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. suplinírii; pl. supliníri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia suplinire

SUPLINÍRE

s.f. Acțiunea de a suplini și rezultatul ei; (concr.) catedră la care funcționează un suplinitor. [< suplini].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia suplinire

SUPLINÍRE

s. f. acțiunea de a suplini; catedră la care funcționează un suplinitor. (< suplini)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia suplinire

SUPLINÍ,

suplinesc, vb. IV. Tranz. 1. A înlocui pe cineva (temporar) în funcții sau în obligații, a ține locul. ♦ A ține loc de ceva. 2. A adăuga ceva ce lipsește; a împlini, a completa o lipsă. – Din it. supplire (după plin).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia suplinire

SUPLINÍ

vb. a înlocui. (Pe timpul cât m-a ~ la catedră.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia suplinire

supliní

vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. suplinésc, imperf. 3 sg. suplineá; conj. prez. 3 sg. și pl. suplineáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia suplinire

A SUPLIN//Í ~ésc

tranz. 1) (persoane sau obiecte) A schimba (într-o calitate), ținând locul temporar; a substitui; a înlocui. 2) A întregi, adăugând ceea ce lipsește; a completa; a complini. /<it. supplire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia suplinire

supliní (-nésc, -ít),

vb. – A substitui, a înlocui. It. supplire adaptat la conjug. lui a împlini. – Der. suplinitor, adj. (care suplinește). – Cf. supleant, s.m., din fr. suppléant; der. supleanță, s.f., din fr. suppléance.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia suplinire

SUPLINÍ

vb. IV. tr. 1. A ține locul cuiva (care lipsește). 2. A împlini o lipsă, a pune la loc; a completa. [P.i. -nesc. / < it. supplire, fr. suppléer, cf. lat. supplere – a umple din nou].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia suplinire

SUPLINÍ

vb. tr. 1. a înlocui temporar pe cineva în funcție, a ține locul. 2. a adăuga ceea ce lipsește, a împlini, a completa. (după it. supplire)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia suplinire
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar