definiția stol definiție dex

stol

găsește rime pentru stol
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: atol, sol, sol, stal, stel, stil, stil, stob, stoc, stog, stoi, stol, stolă, stoli, stop, stor, stos, ștol
Cuvinte apropiate: atol, sol, sol, stal, stel, stil, stil, stob, stoc, stog, stoi, stol, stolă, stoli, stop, stor, stos, ștol

STOL,

stoluri, s.n. 1. Grup (mare) de păsări zburătoare de același fel. 2. Grup (mare) de ființe omenești; pâlc, ceată. ♦ Spec. (Înv.) Coloană de soldați; grosul unei armate. ♦ (Rar) Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. 3. (Reg.) Mănunchi, buchet. – Din ngr. stólosflotă”.

STOL

s. 1. cârd, (reg.) toană, toi, (Olt. și Transilv.) ciopor. (Un ~ de rândunele.) 2. v. ceată.

STOL

s. v. coloană.

stol

s. n., pl. stóluri

STOL ~uri

n. 1) Mulțime de păsări zburătoare din aceeași specie, adunate împreună. ~ de vrăbii.În ~ uri a) rânduri-rânduri; b) în grămezi. 2) Grup numeros și neorganizat de persoane. 3) fig. Mulțime, grămadă de lucruri de același fel. /<ngr. stólos

stol (-luri),

s.n. – 1. (Înv.) Coloană de soldați în ordine de mers sau de bătaie. – 2. Grup de păsări. – 3. Mulțime, grămadă, gloată, partidă. Mgr. στόλος (Roesler 575; Cihac, II, 703; Murnu; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; cf. REW 8276). – Der. stoli, vb. (a reuni, a grupa, a pune în ordine).

stol (-luri),

s.n. – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stolscaun”. Sl. stolŭbază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stolmasă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s.m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s.f. (tîmplărie); stoleriță s.f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s.f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s.m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s.f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s.f. (slujba de stolnic); stolnicel, s.m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79).

PIȚIGOI-DE-STÓL

s. v. pițigoi-codat.

ștol

s. n., pl. ștóluri

ștol,

ștoluri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre colții de fier care se fixează iarna la potcoavele cailor pentru ca să nu alunece. 2. fiecare dintre colții de fier care se fixează pe fundul ulucului (jilipului) pentru a micșora viteza de deplasare a buștenilor.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar