semn (-ne),
s.n. –
1. Tot ceea ce
arată ceva. –
2. Semnal. –
3. Simptom,
indiciu. –
4. Anunț,
pronostic,
prezicere. –
5. Minune,
miracol. –
6. Simbol de
zodiac. –
7. Marcă,
simbol. –
8. Urmă,
vestigiu, dîră. –
9. Cicatrice,
escară,
urmă de
cusătură urîtă. –
10. Stea,
țintă albă la
animale. –
11. (Arg.)
Gaj,
zălog,
cauțiune. – Mr.
semnu, megl.
semn. Lat.
sĭgnum (Pușcariu 1577; REW 7908), cf. it.
segno, prov.
senh, v. fr.
seing, cat.
senya, sp.
seña,
port.
senha. – Der.
semna, vb. (înv., a
marca, a
semnala, a
înfiera);
însemna, vb. (a
marca, a
înfiera, a
nota, a
cataloga, a
semnala; a
reprezenta, a
semnifica, a
simboliza; a avea
înțelesul de; a
reprezenta, a
picta, a
grava; înv., a
consemna, a
îndrepta; a
nota, a-și
lua notițe, a
înscrie; a
arăta, a
indica; înv., a
fixa, a
stabili; refl., înv., a
revela, a
face cunoscut), de la
semn sau de la lat.
sĭgnāre (
DAR; REW 7905; Rosetti, I, 173), cf. fr.
enseigner, sp.
enseñar, port.
ensenhar;
însemnat, adj. (
marcat;
figurat,
reprezentat;
semnalat,
menționat,
cotat;
indicat,
stabilit,
fixat, care
contează;
important,
notabil, de
clasă);
neînsemnat, adj. (
insignifiant);
însemnare, s.f. (
semnificație;
sens;
rațiune de a fi;
importanță,
interes;
notă,
observație);
însemnătură, s.f. (înv.,
semn,
semnal,
notă);
însemnătate, s.f. (
importanță);
însemnător, adj. (care
semnifică; înv.,
important,
considerabil);
neînsemnător, adj. (
fără importanță). Der. neol. (din fr., cu
reducția grupului ign la
emn, prin
analogie cu
semn)
semna, vb. (a
iscăli);
semnal, s.n. (
semn convențional);
semnătură, s.f. (
iscălitură);
semnifica, vb.;
semnificativ, adj. (
important);
semnificați(un)e, s.f. (
înțeles);
consemna, vb.;
desemna, vb.;
resemna, vb.;
insemn, s.n.