definiția rama definiție dex

rama

găsește rime pentru rama
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: ama, aramă, bamă, bramă, camă, cramă, damă, dramă, famă, gama, gamă, gramă, hramă, iama, iamă, jama, kamă, lama, lama, lamă, mamă, oamă, oramă, pama, rabă, radă, raia, raia, ram, rama, ramă, ramcă, rami, ramia, ramn, rampă, rams, rana, rană, rapa, rara, rasa, rasă, rata, rată, rață, rază, rămas, rămas, rămaș, răza, râcă, râia, râlă, râma, râmac, râmat, râmă, rână, râpă (pl. râpi), râpă (pl. râpe), râță, râză, remă, rima, rimă, sama, samă, tramă, vamă, zamă
Cuvinte apropiate: ama, aramă, bamă, bramă, camă, cramă, damă, dramă, famă, gama, gamă, gramă, hramă, iama, iamă, jama, kamă, lama, lama, lamă, mamă, oamă, oramă, pama, rabă, radă, raia, raia, ram, rama, ramă, ramcă, rami, ramia, ramn, rampă, rams, rana, rană, rapa, rara, rasa, rasă, rata, rată, rață, rază, rămas, rămas, rămaș, răza, râcă, râia, râlă, râma, râmac, râmat, râmă, rână, râpă (pl. râpi), râpă (pl. râpe), râță, râză, remă, rima, rimă, sama, samă, tramă, vamă, zamă

RAMÁ,

ramez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli. – Din fr. ramer.

RAMÁ

vb. v. lopăta, vâsli.

ramá

vb., ind. prez. 1 sg. raméz, 3 sg. și pl. rameáză

RAMÁ

vb. I. intr. (Rar) A vâsli. [P.i. -mez. / < fr. ramer].

-RÁMA2

elem. -orama.

RAMÁ1

vb. intr. a vâsli. (< fr. ramer)

a fi pus în ramă

expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.

RÁMĂ1,

rame, s.f. 1. Cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; p. ext. tablou, fotografie înrămată. 2. Schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva. 3. Fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față. – Din rus. rama. Cf. germ. Rahmen.

RÁMĂ2,

rame, s.f. Vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte. – Din fr. rame.

RÁMĂ

s. 1. cadru, (rar) încadratură, pervaz. (~ de tablou.) 2. v. cercevea. 3. v. șasiu.

RÁMĂ

s. v. vâslă.

rámă

(cadru, vâslă) s. f., g.-d. art. rámei; pl. ráme

RÁM//Ă ~e

f. 1) Cadru în care se fixează ceva (o sticlă, o fotografie etc.). O ~ de tablou. 2) Fâșie îngustă de piele cusută pe marginea încălțămintei, care servește la îmbi-narea feței cu talpa; rant. 3) Schelet de rezistență având diferite întrebuințări; cadru. [G.-D. ramei] /<germ. Rahme(n)

rámă (ráme),

s.f. – Cadru. Germ. Rahmen (Tiktin; REW 7012; Candrea), cf. pol., rus., mag. rama (Cihac, II, 304; Gáldi, Dict., 154); der. din lat. (Koerting 7727) nu este posibilă. – Der. rămar (var. ramagiu), s.m. (fabricant de rame); înrăma, vb. (a pune în ramă); ramcă, s.f. (rama plăcii fotografice), cf. bg. ramka.

RÁMĂ

s.f. (Rar) Cârmă de barcă, vâslă. [Pl. -me. / < fr. rame].

RÁMĂ2

s. f. convoi de vagoane de tren sau de metrou legate între ele. (< fr. rame)

RÁMĂ1

s. f. vâslă. (< fr. rame)

RÂMÁ,

pers. 3 rấmă, vb. I. Intranz. (Despre porci) A scormoni pământul cu râtul. ♢ Expr. (Tranz.; pop.) A râma (un gând pe cineva) la inimă = a chinui (un gând) pe cineva. – Lat. rimare.

RÂMÁ

vb. (reg.) a jimui, a râmui, a râtui, a ruciuli, a rujmuli, (Munt.) a tefui. (Porcul ~.)

râmá

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. râmă

A RÂMÁ râm 1

. intranz. (mai ales despre porci) A răscoli pământul cu râtul, pătrunzând în adâncime. 2. tranz. fam. (persoane) A încercasubmineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromițătoare); a scurma. ♢ ~ la inimă a chinui pe cineva un gând, o remușcare etc. /<lat. rimare

RẤMĂ,

râme, s.f. Vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale (Lumbricus terrestris). – Din râma.

râmă

s. f., g.-d. art. râmei; pl. râme

RÂM//Ă ~e

f. Vierme cu corpul lung și subțire, inelat, de culoare roșcată, care trăiește în pământ, hrănindu-se cu resturi vegetale, și care apare la suprafață după ploaie. /v. a râma

rîmá (-m, át),

vb. – 1. (Despre porci) A scurma pămîntul cu rîtul. – 2. A scurma. – Mr. răm(are), arîm(are), megl. rǫm, rămari. Lat. rimāre (Pușcariu 1461; REW 7320; Paul Remy, Rom., LXXVI, 374-83), cf. tosc. rumare, prov., cat., sp. rimar, v. fr. riméecrăpătură, spărtură”, alb. rëmoń (Philippide, II, 652). Legătura cu curma și dărîma este dubioasă. – Der. rîmător, s.m. (porc, dobitoc); rîmătură, s.f. (scurmătură; loc de rîmat). Rîmă, s.f. (vierme care trăiește în pămînt), care se consideră în general drept deverbal de la a rîma (Tiktin; REW 7320; Candrea), este mai curînd gr. ῥόμος „vierme, rîmă”, fără îndoială apropiat formal verbului. Cf. și REW 7434.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar