Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția poleit definiție dex
poleit
găsește rime pentru
poleit
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
polei
,
polei
,
poleit
Cuvinte apropiate:
polei
,
polei
,
poleit
POLEÍT
2
, -Ă,
poleiți
, -te,
adj.
Acoperit
cu un
strat
subțire
de
metal
(
prețios
) sau cu un
praf
de
bronz
;
făcut
să
strălucească
. ♦ Fig.
Învăluit
într-o
lumină
strălucitoare
(
aurie
sau
argintie
). – V.
polei
2
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poleit
POLEÍT
1
s.n.
Poleire
. – V.
polei
2
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poleit
POLEÍT
s. v.
poleire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poleit
POLEÍT
adj.
suflat
, (
reg
.)
poligit
.
(
Obiecte
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poleit
poleít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia poleit
POLÉI
1
,
poleiuri
, s.n.
Strat
subțire
de
gheață
,
continuu
și
neted
, care
acoperă
uneori
porțiuni
din
suprafața
solului
,
arborii
sau
obiectele
care se
află
în
aer
liber
și care este
format
prin
înghețarea
apei
provenite
din
ploaie
sau din
topirea
zăpezii
. ♦ Fig.
Strălucire
,
lustru
,
luciu
. ♦ (
Reg
.)
Promoroacă
,
chiciură
. – Din
polei
2
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poleit
POLEÍ
2
,
poleiesc
, vb.
IV
.
1.
Tranz. A
acoperi
un
obiect
cu un
strat
subțire
de
aur
sau de
argint
în
scopul
protejării
sau al
înfrumusețării
; a
sufla
cu
aur
sau cu
argint
. ♦ A
înveli
într-o
foiță
subțire
de
staniol
, de
hârtie
colorată
etc.
2.
Tranz. și refl. Fig. A
străluci
sau a
face
să
strălucească
; a (se)
învălui
într-o
lumină
aurie
sau
argintie
. ♦ Tranz. A
înfrumuseța
, a
prezenta
într-o
lumină
strălucitoare
o
situație
, un
aspect
, o
idee
, o
împrejurare
etc. – Din sl.
polijati
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia poleit
POLÉI
s.
(MET.)
ghețuș
, (înv. și
reg
.)
polediță
, (
reg
.)
poleială
,
policie
,
sticluș
.
(
Afară
e ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poleit
POLEÍ
vb. a
sufla
, (înv. și pop.) a
spoi
.
(A ~ un
obiect
cu
aur
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poleit
POLÉI
s. v.
apărătoare
,
chiciură
,
promoroacă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia poleit
poléi
s. n.,
art
.
poléiul
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia poleit
poleí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
poleiésc
, imperf. 3 sg.
poleiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
poleiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia poleit
POLÉ//I ~iuri
n.
1)
Strat
subțire
de
gheață
format
pe
suprafața
solului
, pe
copaci
, pe
orice
obiect
lăsat
în
aer
liber
. 2)
fig.
Luciu
al
suprafeței
unor
obiecte
. /v.
a
polei
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia poleit
A POLE//Í ~iésc
tranz.
1) (
obiecte
sau
piese
de
metal
) A
acoperi
cu
metal
inoxidabil
(în
scop
protector
sau/și
decorativ
); a
sufla
; a
spoi
. 2)
fig.
(
despre
lumină
sau
surse
de
lumină
) A
învălui
într-o
lumină
strălucitoare
; a
face
să
strălucească
(ca
poleiul
). 3)
fig.
(
stari
de
lucruri
,
situatii
etc.
) A
prezenta
într-o
lumină
mai
favorabilă
decât
este în
realitate
; a
înfrumuseța
. /<sl.
polijati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia poleit
poléi
2
s.m. pl. (
reg
.)
nume
dat
unor
ființe
supranaturale
din
basme
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia poleit
poléi
1
s.m. (
reg
.)
plantă
asemănătoare
cu
busuiocul
, ce
crește
prin
luminișurile
pădurii
;
busuiocul
-
cerbilor
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia poleit
poleí (poleiésc, poleít),
vb. – A
suri
, a
acoperi
cu un
strat
subțire
de
metal
. Megl.
puliăés, puliăiri.
Sl.
polijati
„a
risipi
” (Tiktin).
Legătura
cu gr. ψυλλεῖον printr-o var.
ionică
σπυλλήïον (Diculescu,
Elementele
,
484), e
improbabilă
. Cf.
lei
.
– Der.
poleială
, s.f. (
aurire
;
lustru
superficial
;
foiță
de
metal
,
strălucire
);
poleitor
,
s.m. (cel care
poleiește
);
poleitură,
s.f. (
poleire
;
obiect
poleit);
polei
,
s.n. (
strat
subțire
de
gheață
), cf. sl.
polediti sę
„a se
acoperi
cu
polei
” și
polegniță
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia poleit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK