plutí (plutésc, plutít),
vb. –
1. A se
menține deasupra unui
lichid, a
înota, a
sta la
suprafață. –
2. A
zbura în
vînt. – Mr.
mplătescu, plătire. Sl.
pluti, plovą (Miklosich,
Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 267), cf. sb., cr.
plutati,
ceh.
plouti. – Der.
plută, s.f. (
stratul exterior,
elastic al unor
specii de
stejar,
varietate de
plop,
Populus pyramidalis;
plutitor,
flotor;
bucățică de
material plutitor legată de
sfoara undiței;
ambarcație ușoară;
varietate de
nufăr,
Nymphaea alba,
Nuphar luteum),
deverbal, sau din sl.
pluti „
plută” (Cihac, II, 267; Conev 82), cf. bg.
pluta, sb., cr.
plutva,
ceh.
plt., rus.
plot;
plutaș, adj. (care
plutește; Mold., nehotărît,
indecis);
plutaș, s.m. (
producător sau
conducător de
plute);
plutășie, s.f. (
îndeletnicirea de
plutaș);
plutări, vb. (a
merge cu
pluta pe
apă, a
transporta ceva cu
pluta);
plutărit, s.n. (
transport cu
pluta);
pluteț (var.
plutelnic), adj. (înv.,
navigabil);
plutică, s.f. (
plantă acvatică, Villarsia
nymphoides);
plutitor, adj. (care
plutește);
plutitoare, s.f. (
rourică,
Glyceria fluitans);
plutniță, s.f. (
nufăr alb,
Nymphaea alba).