piépt (piépturi),
s.n. –
1. Torace. –
2. Sîn,
mamelă, țîță. –
3. Coastă,
pantă. –
4. Plastron,
pieptar de
cămașă sau de
bluză. – Mr.
chieptu, megl., istr.
chiept. Lat.
pĕctus (Pușcariu 1310;
Candrea-
Dens., 1382; REW 6335), cf. it.
petto, fr.
pis, sp.
pecho, port.
peito. Cu
sensul 4 este m., pl.
piepți (cf.
Caragață,
BF, III, 35). Cuvînt de
uz general (ALR, I, 39). – Der.
pieptar, s.n. (
vestă,
ilic,
platoșă;
partea din
față a
cămășii;
curea lată care se
trece peste pieptul unui
cal înhămat);
pieptăraș, s.n. (
ilicel;
obiect de
îmbrăcăminte pentru sugari);
pieptiș, adv. (
direct,
față în
față);
pieptos, adj. (
robust,
puternic;
arogant,
înfumurat);
pieptoșa (var.
pieptoși), vb. refl. (a se îngîmfa, a se
făli). – Din
rom.
provin bg.
keptar (Capidan,
Raporturile, 205), rut.
kyptár (Miklosich,
Wander., 17;
Candrea,
Elemente, 402).