mălái (măláiuri),
s.n. –
1. (Mold., Trans.)
Mei (
Panicum miliaceum). –
2. (Trans.)
Teren cultivat cu
mei. –
3. (Mold., Trans.)
Făină de
mei. –
4. Făină de
porumb,
porumb măcinat. –
5. (Mold.) Pîine de
mei sau de
porumb. – Var. (Mold.)
malai (
sensul 2, pl.)
mălaie.
Origine necunoscută. S-a
încercat explicarea acestui cuvînt ca
moștenire dacă (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1874, 52); ca
urmaș al sl.
mlĕti, melją (Cihac, II, 184; Tiktin; Scriban); cu un cuvînt
mei lai (Weigand,
Jb, XVI, 78; Bogrea, Dacor.,
IV, 831; REW 5572); sau prin lat.
amylum (‹ gr. ἄμυλος), cu suf. -
alium (Giuglea,
Dacor., III, 599). Nici
una din
aceste ipoteze nu este
satisfăcătoare.
Apare evidentă înrudirea cuvîntului cu
mămăligă, cu
atît mai
mult, cu
cît ambele lipsesc din
dialecte.
Dacă-i
vorba de o
formație internă și
expresivă, ne-
am putea gîndi la o
formă primitivă *
mămălaie, cu
aceeași reduplicare ca în
mămăligă și cu suf.
expresiv diferit, cf.
hărmălaie, hărăbaie, vîlvătaie etc.
Baza expresivă ar fi, într-un
astfel de
caz,
reduplicarea m-m, cu
sensul de „
aliment”, ca în
mamă și
mămăligă; și
forma actuală,
mălai,
ar fi
reconstituită după pl.
mălaie, cu
pierderea reduplicării ca în
măligă. Der.
mălăoi, s.n. (
turtă din sămînță de cînepă);
mălăoi, s.m. (
floarea-
soarelui, Helinathus annuus;
plantă,
Helianthemum alpestre). Din
rom.
provin rut.
maljaj,
pol.
malaj (Miklosich,
Wander., 10; Berneker, II, 10),
rus.
malai (Vasmer, II, 90), bg.
malai (Capidan,
Raporturile, 225), mag.
malé (Edelspacher 18).