la (láu, lăút),
vb. – A
spăla. – Mr.
lau, lată, lare. Lat.
lavāre (Pușcariu 954; REW 4951;
DAR), cf. it.
lavare, prov., sp.,
port.
lavar, fr.
laver. Înv., se pare că
ar fi
pierdut teren din
sec. XVI, în
fața der. său
a spăla;
azi se
folosește în
regiunea muntoasă din Munt., în Mold. și, în
parte, în Trans., unde inf. său
sună uneori a lăia. Cf.
lături, lăun. Der.
lăutoare, s.f. (
spălat;
spălătorie; Trans.,
spălător);
lăutor, s.n. (înv.);
lăutură, s.f. (
spălat;
baie;
apă caldă pentru a
spăla);
nelăut, adj.;
nelăuți, vb. (Trans.). – Der. neol.
lavabo(u), s.n., din fr.
lavabo;
lavoar, s.n., din fr.
lavoir;
lavabil, adj., din fr.
lavable.