Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția insa definiție dex
insa
găsește rime pentru
insa
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
ansa
,
ansă
,
ina
,
ină
,
inca
,
inga
,
ins
,
încă
,
îns
,
însă
Cuvinte apropiate:
ansa
,
ansă
,
ina
,
ină
,
inca
,
inga
,
ins
,
încă
,
îns
,
însă
dintr-î́nsul
prep. + pr.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insa
INS,
inși
, s.m.
Individ
,
persoană
,
om
. ♢
Tot
insul
=
fiecare
; toți
oamenii
. – Lat.
ipsus
(=
ipse
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia insa
INS
s.
1.
v.
persoană
.
2.
cap
,
individ
,
om
,
persoană
, (fig.)
căciulă
.
(
Câte
5000 de
lei
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia insa
ins
s. m., pl.
inși
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insa
INS inși
m.
Persoană
considerată
ca
unitate
distinctă
față
de toate
celelalte
persoane
;
individ
. /<lat.
ipsus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia insa
ÎNS, ÎNSĂ,
înși
,
înse
, pron.
1.
(
Pronume
personal
,
azi
art
.,
precedat
de prep. „
întru
”, „
printru
”) El, ea,
dânsul
,
dânsa
.
2.
(
Pronume
de
întărire
, de
obicei
adjectival
,
astăzi
numai
la f. pl.)
Însuși
.
Ele
însele
.
– Lat.
ipsus, ipsa
(=
ipse, ipsa
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia insa
îns (î́nsă),
pron. –
Însuși
. – Var. (înv.)
nus
.
Mr.
nis,
năs
, megl.
ons,
istr.
ăns
. Lat.
ipse,
f.
ipsa
(
Diez
, I, 163; Pușcariu 870;
Candrea
-
Dens
., 869; REW 4541;
DAR
), cf. it.
esso
, prov.
eis,
v. pg.
eiso.
Fonetismul
indică
prezența
unui
infix
nazal
din lat., cf.
forma
atestată
inpsuius
(după Densusianu,
Hlr.,
144, prin
fonetică
sintactică
, în
cazuri
ca
in
ipso
,
cum
ipso
). Pron. de
identitate
,
folosit
ca adj. (
îns
împăratul
la Coresi; înv.,
astăzi
înlocuit
de
însumi
), ca s. (înv.) sau ca pron.
pers
. de I.-a
persoană
(la
cazuri
prepoziționale
, înv.;
astăzi
se
păstrează
acest
uz
numai
în
construcția
printr’însul
, cf. înv.
într’îns, cătr’îns, spr’îns
=
spre
îns
,
cunus
=
cu îns
). Cf.
adins
. În
general
ieșit
din
uz
cu
forma
sa
primitivă
,
îns
se
folosește
astăzi
mai
ales
cu
una
din
cele
patru
forme
următoare:
Ins
, s.m. (
individ
,
persoană
,
tip
),
suna
îns
pînă
la
jumătatea
sec
. XIX;
fonetismul
modern
pare a se
explica
prin
legături
sintactice
. Cf.
însă
, s.f. (
persoană
,
tip
).
Dînsul
(f.
dînsa
, pl.
dînșii, dînsele
), pron. (el
însuși
), cu prep.
de
(după
Diez
, II, 24), din lat.
idem
ipse
), cf. it.
desso
„el
însuși
”, comel
denso
„
omonim
”, friul.
zenso
„
omonim
” (Tagliavini,
Arch
.
Rom
.,
X, 107).
Folosit
fără
restricție
în Mold., în Munt. se
aplică
exclusiv
persoanelor
, și s-a
ajuns
chiar
să se
diferențieze
de „el”, ca
formulă
de
politețe
proprie
persoanei
a treia:
mă
duc
cu el
față
de
mă
duc
cu dînsul
„
merg
cu
domnia
sa”. Cf.
dînsele
, s.f. pl. (
duhuri
rele
,
iele
), cf.
iele
.
Însă,
conj. (la
fel
;
adică
, și
anume
;
totuși
,
dar
),
pentru
a
cărui
der. de la pron. cf. it.
medesimamente
de la
medesimo
, fr. de la
même
,
memêment,
ca și
explicația
lui Meyer-Lübke ,
Rom
. Gramm.,
III, 551 și
DAR
.
Însumi
,
pron. (eu
singur
), pron. de
identitate
,
folosit
cu
forma
pron.
personal
pe care
îl
însoțește
(f.
însămi
, II,
însuți
,
însăți
; III,
însuți
,
însăți
; pl. I,
înșine
; II,
înșivă
; III,
înșiși
,
însele
;
formele
f. I
însene
II,
însevă
sînt înv.; III
însele
pare să
piardă
progresiv
teren
). Cf.
adins
.
– Der.
însuși
,
vb. (a-și
lua
, a-și
atribui
),
formație
artificială
de la
începutul
sec
. XIX,
pentru
a
traduce
fr.
approprier
(
DAR
), se
formează
cu pron.
dativ
;
însușire
,
s.f. (
acțiunea
de a-și
însuși
;
calitate
,
caracteristică
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia insa
ÎNSĂ
Conj.
1.
(
Adversativ
,
leagă
două
propoziții
sau
două
părți
de
propoziție
) Cu toate
acestea
,
totuși
,
dar
.
2.
(
Arată
trecerea
la altă
idee
)
Dar
, pe de altă
parte
. Lat.
ipsa.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia insa
ÎNSĂ
conj.
1.
v.
dar
.
2.
v.
ci
.
3.
dar
,
numai
, (prin Transilv.)
pedig
.
(
Ești
bună
la
suflet
, ~ nu
mă
prea
iubești
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia insa
î́nsă
conjcț.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insa
ÎNSĂ
conj. (
exprimă
un
raport
adversativ
și
leagă
părți
de
propoziție
,
propoziții
sau
fraze
)
Dar
.
El
lucrează
încet
, însă
bine
.
/<lat.
ipsa
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia insa
î́nsul
pr. m., pl.
î́nșii
;
f. sg.
î́nsa
, pl.
î́nsele
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insa
într-î́nsul
prep. + pr.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia insa
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK