gol (goálă),
adj. –
1. Dezbrăcat. –
2. Deșert,
lipsă de
conținut. –
3. Autentic,
exact. – Mr., megl.
gol. Sl. (bg., sb., cr., slov.)
golŭ (Miklosich,
Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90;
DAR). – Der.
golan, s.m. (
derbedeu), cu suf. -
an (der. din sb.
golem propusă de
Graur,
Rom., LIII, 384, nu pare
posibilă);
golancă, s.f. (
fată sau
femeie neserioasă);
golăneț, adj. (
îmbrăcat sărăcăcios);
golaș, adj. (
gol,
despuiat,
fără îmbrăcăminte sau
înveliș de
protecție), cf. sb.
golac;
golănime, s.f. (
sărăcie;
mulțime de
golani);
goli, vb. (a
dezbrăca, a
despuia, a
descoperi, a da la o
parte; a
goli; înv., a
prăda, a
jefui, a
fura), cf. sb.
goliti;
goliciune, s.f. (
starea omului gol;
mizerie,
sărăcie);
golătate, s.f. (înv.,
goliciune);
golime, s.f. (
gol,
lipsit de
conținut);
desgoli, vb. (a
dezbrăca, a
despuia),
rezultat din
încrucișarea cu
desveli.