Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cârc definiție dex
cârc
găsește rime pentru
cârc
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
arc
,
arc
,
barc
,
bărc
,
bârc
,
caic
,
calc
,
car
(insectă),
car
(vehicul),
car
(piesă),
cara
,
card
,
care
,
caric
,
caro
,
carp
,
cart
,
cauc
,
cauc
,
căra
,
câr
,
câră
,
cârc
,
cârcă
,
cârci
(s.m.),
cârci
(verb),
cârd
,
cârn
,
cearc
,
cerc
,
circ
,
clarc
,
iarc
,
marc
,
mârc
,
parc
,
șarc
,
țarc
,
țârc
Cuvinte apropiate:
arc
,
arc
,
barc
,
bărc
,
bârc
,
caic
,
calc
,
car
(insectă),
car
(vehicul),
car
(piesă),
cara
,
card
,
care
,
caric
,
caro
,
carp
,
cart
,
cauc
,
cauc
,
căra
,
câr
,
câră
,
cârc
,
cârcă
,
cârci
(s.m.),
cârci
(verb),
cârd
,
cârn
,
cearc
,
cerc
,
circ
,
clarc
,
iarc
,
marc
,
mârc
,
parc
,
șarc
,
țarc
,
țârc
CÂRC
interj. (Pop. și fam.; în expr.)
A nu
(
mai
)
zice
(sau
spune
) (
nici
)
cârc
= a nu (mai)
spune
nici o
vorbă
, a
tăcea
chitic
. –
Formație
onomatopeică
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cârc
cârc
interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cârc
CÂRC
interj.
:
A nu
zice
nici ~
a
tăcea
chitic
; a nu
scoate
nici o
vorbă
. /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cârc
cîrc
, interj. –
1.
Exprimă
sunetele
scoase
de
păsările
din
ogradă
. –
2.
Exprimă
ideea
a ceva minim:
nimic
, nici un
pic
.
Formație
expresivă
; cf.
cîr
, și sl.
kruknǫti
„a
piui
.” Miklosich,
Slaw. Elem.,
42, pune în
legătură
rom
. cu sl.,
dar
rădăcina
expresivă
este
probabil
spontană
, ca în
cîr
sau gr. ϰιρϰν-, sicil.
karkariare
(REW 4674), fr.
courcailler
. Der.
cîrcîi
(var.
cîrcăi,
gircăi, chi(o)rcăi, chi(o)rcăni, chercă(n)i
; mr.
cărcăies
), vb. (a
piui
, a
cîrîi
), pe care Conev 54
îl
derivă
din bg.
krŭkam
(cf. Capidan,
Meglonoromînii,
60 și
Pascu
, I, 66);
cîrcîit,
s.n. (
piuit
);
cîrcni,
vb. (a
piui
, a
țipa
; a
bombăni
; a
protesta
; a
spune
ceva, a
deschide
gura
), care pare o
formă
redusă
de la var. *
cîrcăni,
cf.
chiorcăni
,
dar
este
contaminată
de sl.
krkniti
, cu
același
sens
(după Skok 72, din sb.
krknuti
);
cîrcotă
, s.f. (
chițibuș
;
neînțelegere
,
ceartă
);
cîrcotaș,
adj. (
certăreț
,
scandalagiu
);
cîrcotos,
adj. (
certăreț
);
cîrcoti,
vb. (a
face
scandal
; a
critica
; a se
agita
, a se
foi
);
cîrcoteală,
s.f. (
încurcătură
,
belea
);
cîrcoseală
(var.
cîrcoveală
), s.f. (
pretext
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cârc
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK