Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cos definiție dex
cos
găsește rime pentru
cos
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
acos
,
caos
,
cas
,
cios
,
cis
,
co
,
coa
,
cob
,
coc
,
coc
,
cocs
,
cod
,
cof
,
coh
,
coi
,
col
,
com
,
con
,
cop
,
cops
,
cor
,
cors
,
cosa
,
cosă
,
cosi
,
cosm
,
cost
,
coș
(pl. coșuri),
coș
(pl. coși),
cot
(unitate de măsură),
cot
(anat.),
cot
(geogr., tehn.),
coț
,
cox
,
coz
,
cros
,
dos
,
fos
,
icos
,
icos
,
icos
,
jos
,
os
,
pos
,
ros
,
scos
(s.n.),
scos
(adj.),
sos
(lichid),
sos
(S.O.S.),
tos
Cuvinte apropiate:
acos
,
caos
,
cas
,
cios
,
cis
,
co
,
coa
,
cob
,
coc
,
coc
,
cocs
,
cod
,
cof
,
coh
,
coi
,
col
,
com
,
con
,
cop
,
cops
,
cor
,
cors
,
cosa
,
cosă
,
cosi
,
cosm
,
cost
,
coș
(pl. coșuri),
coș
(pl. coși),
cot
(unitate de măsură),
cot
(anat.),
cot
(geogr., tehn.),
coț
,
cox
,
coz
,
cros
,
dos
,
fos
,
icos
,
icos
,
icos
,
jos
,
os
,
pos
,
ros
,
scos
(s.n.),
scos
(adj.),
sos
(lichid),
sos
(S.O.S.),
tos
a curăța coșul
expr. (
er
. – d.
bărbați
)
a avea
contact
sexual
cu o
femeie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cos
a fi rupt în coș de foame
expr. (
reg
.)
a fi
foarte
flămând
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cos
COÁSE
,
cos
, vb. III. Tranz.
1.
A
fixa
, a
prinde
între
ele
părțile
unei
haine
sau un
petic
, un
nasture
etc. la o
haină
,
trecând
prin
ele
un
fir
de
ață
cu
ajutorul
unui
ac
. ♢ Expr.
A
coase
petic
de
petic
= a fi
zgârcit
.
2.
A
broda
.
3.
(
Med
.) A
împreuna
(cu un
fir
de
mătase
, de
intestin
preparat
anume
etc. și cu un
ac
special
)
marginile
unei
plăgi
. – Din lat. pop.
cosere
(=
consuere
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cos
COÁSE
vb.
1.
v.
cârpi
.
2.
a pune.
(I-a ~ un
petic
la
pantaloni
.)
3.
v.
broda
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
A coase
≠ a
descoase
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia cos
coáse
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
cos,
1 pl.
coásem
,
imperf. 3 sg.
coseá
,
perf. s. 1 sg.
cusúi
,
1 pl.
cusúrăm
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
coásă
;
ger
.
cosând
;
part
.
cusút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cos
A COÁSE cos
tranz.
1)
(
bucăți
de
țesătură
,
piese
de
îmbrăcăminte
, de
încălțăminte
etc.)
A
prinde
printr-o
cusătură
.
~
nasturii
. ~
mâneca
.
2)
(
obiecte
de
îmbrăcăminte
, de
încălțăminte
, de
rufărie
)
A
confecționa
dintr-un
material
textil
cu
ajutorul
unui
ac
cu
ață
. 3):
~ la
gherghef
a
orna
cu
broderii
. 4)
med
. (
marginile
unei
plăgi
)
A
împreuna
cu un
fir
special
. [
Sil
.
coa
-se
] /<lat.
cosere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cos
coáse (cós, cusút),
vb. –
1.
A
fixa
, a
prinde
părțile
unei
haine
sau un
nasture
, cu
ajutorul
unui
ac
cu
ață
. –
2.
A
însăila
. –
3.
A
broda
. –
4.
A
înfige
, a
bate
cuie
. –
5.
A
înțepa
. – Mr.
cos, coasire
, megl., istr.
cos.
Lat. pop.
cosĕre
, în
locul
clasicului
consuĕre
(
Diez
,
Gramm.,
I, 33; Pușcariu 405;
Candrea
-
Dens
., 381; REW 2174;
DAR
); cf. vegl.
koser
, it.
cucire
(engad.
kuzir
), prov.
cozer
, fr.
coudre
, cat.
cosir
, sp.,
port
.
coser
.
– Der.
cusut
, s.n. (
acțiunea
de a
coase
);
cusătură
(var. mr.
cusutură
), s.f. (
cusut
), care
ar
putea
fi un
reprezentant
direct
al lat. *
consutūra
(Pușcariu 460;
DAR
), cf. calabr.
cusitura
, fr.
couture
, sp., cat.,
port
.
costura
;
cusător,
s.m. (
ucenic
de
croitor
);
cusătoare
(var.
cusătoreasă
),, s.f. (
croitoreasă
,
lenjereasă
;
legătoreasă
;
mașină
de
legat
cărți
);
cusătoriță
, s.f. (
croitoreasă
);
cusătorie
, s.f. (
croitorie
;
atelier
de
croitorie
);
descoase
, vb. (a
desface
din
cusături
);
cosoi
, s.n. (Trans.,
legătură
,
fașă
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
COȘ
2
,
coșuri
,
s.n.
Bubuliță
purulentă
care se
formează
pe
față
sau pe
corp
ca
urmare
a unei
leziuni
sau a unei
inflamații
a
glandelor
sebacee
. – [Pl. și: (m.)
coși
] – Lat.
cossus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cos
COȘ
2
,
coșuri
,
s.n.
Bubuliță
purulentă
care se
formează
pe
față
sau pe
corp
ca
urmare
a unei
leziuni
sau a unei
inflamații
a
glandelor
sebacee
. – [Pl. și: (m.)
coși
] – Lat.
cossus.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cos
COȘ
1
,
coșuri
,
s.n.
1.
Obiect
de
diferite
forme
,
făcut
dintr-o
împletitură
de
nuiele
, de
papură
, de
rafie
etc., cu sau
fără
toarte
, care
servește
la
transportarea
sau la
depozitarea
unor
obiecte
;
coșarcă
. ♢ Expr.
A
arunca
(sau
a da
)
la coș
= a
arunca
un
lucru
nefolositor
sau
lipsit
de
valoare
. ♦
Conținutul
unui coș
1
(
1
).
2.
Unealtă
de
pescuit
de
formă
ovală
,
cilindrică
etc.,
făcută
din
împletitură
de
nuiele
sau de
mlajă
și
folosită
la
prinderea
peștilor
mici
.
3.
(La
jocul
de
baschet
)
Cerc
metalic
fixat
perpendicular
pe un
panou
de
lemn
și
prevăzut
cu o
plasă
fără
fund
prin care
trebuie
să fie
trecută
mingea
pentru
a se
marca
un
punct
;
punct
marcat
în acest
fel
.
4.
Parte
din
instalația
unei
mori
mici
, în
formă
de
ladă
cu
gura
largă
și
fără
fund
, în care se
toarnă
grăunțele
de
măcinat
. ♦
Pâlnie
în
formă
de
piramidă
la
mașina
de
treierat
, în care se
bagă
snopii
. ♦
Lada
teascului
în care se
strivesc
boabele
,
semințele
etc.
5.
Împletitură
de
nuiele
care se
așază
ca o
ladă
pe
fundul
carului
,
înlocuind
loitrele
și
codârla
când
se
transportă
lucruri
mărunte
.
6.
Acoperământ
de
piele
sau de
pânză
al unei
trăsuri
, care se
poate
ridica
sau
strânge
.
7.
(Anat.; în
sintagma
)
Coșul
pieptului
=
cavitate
toracică
;
torace
. ♢ Expr. (
Reg
.)
A fi
rupt
(sau
fript
)
în coș
= a fi
foarte
flămând
.
A fi
tare
în coș
= a fi
sănătos
,
zdravăn
.
8.
Canal
îngust
,
izolat
sau
făcut
în
zid
și
trecut
prin
acoperișul
unei
case
, prin care
iese
fumul
de la
sobă
, de la
vatră
etc.;
horn
,
hogeac
. ♦
Conductă
verticală
folosită
la
evacuarea
gazelor
de
ardere
dintr-o
instalație
de
încălzire
cu
focar
. – Din sl.
košĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cos
COȘ
1
,
coșuri
,
s.n.
1.
Obiect
de
diferite
forme
,
făcut
dintr-o
împletitură
de
nuiele
, de
papură
, de
rafie
etc., cu sau
fără
toarte
, care
servește
la
transportarea
sau la
depozitarea
unor
obiecte
;
coșarcă
. ♢ Expr.
A
arunca
(sau
a da
)
la coș
= a
arunca
un
lucru
nefolositor
sau
lipsit
de
valoare
. ♦
Conținutul
unui coș
1
(
1
).
2.
Unealtă
de
pescuit
de
formă
ovală
,
cilindrică
etc.,
făcută
din
împletitură
de
nuiele
sau de
mlajă
și
folosită
la
prinderea
peștilor
mici
.
3.
(La
jocul
de
baschet
)
Cerc
metalic
fixat
perpendicular
pe un
panou
de
lemn
și
prevăzut
cu o
plasă
fără
fund
prin care
trebuie
să fie
trecută
mingea
pentru
a se
marca
un
punct
;
punct
marcat
în acest
fel
.
4.
Parte
din
instalația
unei
mori
mici
, în
formă
de
ladă
cu
gura
largă
și
fără
fund
, în care se
toarnă
grăunțele
de
măcinat
. ♦
Pâlnie
în
formă
de
piramidă
la
mașina
de
treierat
, în care se
bagă
snopii
. ♦
Lada
teascului
în care se
strivesc
boabele
,
semințele
etc.
5.
Împletitură
de
nuiele
care se
așază
ca o
ladă
pe
fundul
carului
,
înlocuind
loitrele
și
codârla
când
se
transportă
lucruri
mărunte
.
6.
Acoperământ
de
piele
sau de
pânză
al unei
trăsuri
, care se
poate
ridica
sau
strânge
.
7.
(Anat.; în
sintagma
)
Coșul
pieptului
=
cavitate
toracică
;
torace
. ♢ Expr. (
Reg
.)
A fi
rupt
(sau
fript
)
în coș
= a fi
foarte
flămând
.
A fi
tare
în coș
= a fi
sănătos
,
zdravăn
.
8.
Canal
îngust
,
izolat
sau
făcut
în
zid
și
trecut
prin
acoperișul
unei
case
, prin care
iese
fumul
de la
sobă
, de la
vatră
etc.;
horn
,
hogeac
. ♦
Conductă
verticală
folosită
la
evacuarea
gazelor
de
ardere
dintr-o
instalație
de
încălzire
cu
focar
. – Din sl.
košĩ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cos
COȘ
s.
(
MED
.)
(pop.)
zgrăbunță
.
(E
plin
de ~
uri
pe
față
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
COȘ
s.
(
MED
.)
(pop.)
zgrăbunță
.
(E
plin
de ~
uri
pe
față
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
COȘ
s. v.
coșar
,
coșciug
,
coviltir
,
dos
,
pătul
,
porumbar
,
sicriu
,
stup
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
COȘ
s.
1.
paner
, (pop.)
coșarcă
,
paporniță
, (Transilv. și Munt.)
corfă
, (prin
Ban
. și Transilv.)
targă
.
(A
pus
merindele
în
~.)
2.
(
TEHN
.)
ladă
, (
reg
.)
casă
,
cutie
,
drob
,
durbană
,
țarc
.
(~ la
teascul
de
struguri
.)
3.
burduf
,
coviltir
, (
reg
.)
ceahol
,
cutubă
, (
reg
., mai
ales
în Mold.)
poclit
.
(~ la
trăsură
.)
4.
cămin
,
horn
, (pop.)
coșarcă
, (
reg
.)
bageacă
,
cubea
,
cucuvaie
,
fumar
,
horneț
,
marchioță
,
ursoaie
, (prin Transilv.)
budureț
,
buduroi
, (Transilv. și Munt.)
corfă
, (Mold.)
hogeag
, (prin Transilv.)
știol
, (prin Mold. și Bucov.)
șuber
.
(
Fumul
iese
prin ~.)
5.
coșul
pieptului
v.
torace
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
COȘ
s.
1.
paner
, (pop.)
coșarcă
,
paporniță
, (Transilv. și Munt.)
corfă
, (prin
Ban
. și Transilv.)
targă
.
(A
pus
merindele
în
~.)
2.
(
TEHN
.)
ladă
, (
reg
.)
casă
,
cutie
,
drob
,
durbană
,
țarc
.
(~ la
teascul
de
struguri
.)
3.
burduf
,
coviltir
, (
reg
.)
ceahol
,
cutubă
, (
reg
., mai
ales
în Mold.)
poclit
.
(~ la
trăsură
.)
4.
cămin
,
horn
, (pop.)
coșarcă
, (
reg
.)
bageacă
,
cubea
,
cucuvaie
,
fumar
,
horneț
,
marchioță
,
ursoaie
, (prin Transilv.)
budureț
,
buduroi
, (Transilv. și Munt.)
corfă
, (Mold.)
hogeag
, (prin Transilv.)
știol
, (prin Mold. și Bucov.)
șuber
.
(
Fumul
iese
prin ~.)
5.
coșul
pieptului
v.
torace
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
COȘ
s. v.
coșar
,
coșciug
,
coviltir
,
dos
,
pătul
,
porumbar
,
sicriu
,
stup
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cos
coș
(
obiect
,
bubuliță
) s. n., pl.
cóșuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cos
coș
(
obiect
,
bubuliță
) s. n., pl.
cóșuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cos
COȘ
2
~uri
n.
Bubă
purulentă
care se
formează
uneori
pe
față
sau pe
corp
, ca
urmare
a
inflamației
glandei
sebacee
. /<lat.
cossus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cos
COȘ
1
~uri
n.
1)
Obiect
împletit
din
papură
,
nuiele
etc., cu sau
fără
torți
, de
diferite
forme
și
mărimi
,
servind
la
transportarea
sau
păstrarea
unor
obiecte
. ♢
A
arunca
(
sau
a da) ceva la ~
a se
debarasa
de ceva
netrebuincios
; a
arunca
ceva ca
fiind
lipsit
de
valoare
. 2)
Conținutul
unui
obiect
de acest
fel
.
Un ~ de
mere
.
3)
Îngrăditură
din
nuiele
pentru
prins
pește
;
coteț
. 4)
Parte
a unui
autocamion
, în
formă
de
cutie
, în care se pune în-cărcătura;
benă
.
~ul
camionului
.
5)
(la
casele
de
locuit
,
fabrici
,
vapoare
etc.)
Canal
vertical
de
evacuare
a
fumului
sau a
gazelor
din
sobe
sau din
cuptoare
,
ridicat
la o
anumită
înălțime
.
~ul
locomotivei
. ~ul
navei
.
6)
(la
trăsuri
)
Acoperământ
pliabil
care se
întinde
pentru
a
feri
pasagerii
de
intemperii
. 7)
(la
mori
)
Ladă
în care se
toarnă
grăunțele
de
măcinat
. 8)
(la
batoze
)
Pâlnie
în care se
introduc
snopii
pentru
a fi
treierați
. 9)
(la
teascuri
)
Îngrăditură
din
stinghii
rare
în care se
încarcă
strugurii
zdrobiți
. 10)
(la
baschet
)
Plasă
fixată
pe un
cerc
metalic
, prin care
trebuie
trecută
mingea
. 11)
anat.
Cavitate
a
corpului
în care se
află
principalele
organe
ale
sistemului
respirator
și
circulator
;
torace
.
~ul
pieptului
.
♢
A fi
tare
în ~
a fi
complet
sănătos
. 12)
geol.
Canal
care
face
legătura
între
vatra
vulcanului
și
exterior
.
~
vulcanic
.
/<sl.
koši
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cos
COȘ
1
~uri
n.
1)
Obiect
împletit
din
papură
,
nuiele
etc., cu sau
fără
torți
, de
diferite
forme
și
mărimi
,
servind
la
transportarea
sau
păstrarea
unor
obiecte
. ♢
A
arunca
(
sau
a da) ceva la ~
a se
debarasa
de ceva
netrebuincios
; a
arunca
ceva ca
fiind
lipsit
de
valoare
. 2)
Conținutul
unui
obiect
de acest
fel
.
Un ~ de
mere
.
3)
Îngrăditură
din
nuiele
pentru
prins
pește
;
coteț
. 4)
Parte
a unui
autocamion
, în
formă
de
cutie
, în care se pune în-cărcătura;
benă
.
~ul
camionului
.
5)
(la
casele
de
locuit
,
fabrici
,
vapoare
etc.)
Canal
vertical
de
evacuare
a
fumului
sau a
gazelor
din
sobe
sau din
cuptoare
,
ridicat
la o
anumită
înălțime
.
~ul
locomotivei
. ~ul
navei
.
6)
(la
trăsuri
)
Acoperământ
pliabil
care se
întinde
pentru
a
feri
pasagerii
de
intemperii
. 7)
(la
mori
)
Ladă
în care se
toarnă
grăunțele
de
măcinat
. 8)
(la
batoze
)
Pâlnie
în care se
introduc
snopii
pentru
a fi
treierați
. 9)
(la
teascuri
)
Îngrăditură
din
stinghii
rare
în care se
încarcă
strugurii
zdrobiți
. 10)
(la
baschet
)
Plasă
fixată
pe un
cerc
metalic
, prin care
trebuie
trecută
mingea
. 11)
anat.
Cavitate
a
corpului
în care se
află
principalele
organe
ale
sistemului
respirator
și
circulator
;
torace
.
~ul
pieptului
.
♢
A fi
tare
în ~
a fi
complet
sănătos
. 12)
geol.
Canal
care
face
legătura
între
vatra
vulcanului
și
exterior
.
~
vulcanic
.
/<sl.
koši
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cos
COȘ
2
~uri
n.
Bubă
purulentă
care se
formează
uneori
pe
față
sau pe
corp
, ca
urmare
a
inflamației
glandei
sebacee
. /<lat.
cossus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cos
coș
,
cóșuri
,
s.n. (înv.)
tabără
tătărească
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cos
coș
,
cóșuri
,
s.n. (înv.)
tabără
tătărească
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia cos
coș (-șuri),
s.n. –
1.
Obiect
din
împletitură
de
nuiele
, care
servește
la
transportul
obiectelor
. –
2.
Năvod
de
pescuit
. –
3.
Stup
. –
4.
(Trans.)
Albie
,
covată
. –
5.
(Înv.)
Sicriu
,
coșciug
. –
6.
Coteț
. –
7.
Hambar
. –
8.
Loitră
,
ladă
la
car
. –
9.
La
moară
,
parte
în care se
toarnă
grăunțele
la
măcinat
. –
10.
Horn
,
hogeac
. –
11.
Împletitură
de
nuiele
,
leasă
. –
12.
Acoperămînt,
capotă
de
trăsură
. –
13.
Față
de
pernă
. –
14.
Ghizd
,
colac
de fîntînă. –
15.
Ladă
de
teasc
. –
16.
Formă
pentru
brînză sau
recipient
pentru
fragi
, din
coajă
de
copac
, mai
ales
de
brad
. –
17.
Mașină
de
urzit
. –
18.
Torace
. –
19.
Carapace
de
rac
. – Mr., megl.
coș.
Sl.
košĭ
„coș” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
26; Miklosich,
Lexicon
,
307; Cihac, II, 75; Conev 64); cf., bg., sb., slov.,
rus
.
koš
,
pol
.
kosz
, mag.
kas
,
alb
.
koš
. – Der.
coșuleț
, s.n. (dim. al lui
coș
;
lumînare
în
spirală
care se
ducea
la
biserică
, după
tradiție
, de
Vinerea
Mare
);
coșară
, s.f. (coș,
obiect
), din mag.
kosár
, sb.
košar
;
coșarcă
, s.f. (coș,
obiect
;
hambar
,
ciur
), din mag.
kosárka
;
coșar
, s.m. (
împletitor
de
nuiele
;
hornar
);
coșerie
, s.f. (
meseria
de
coșar
);
coșerar
, s.m. (
împletitor
de
coșuri
);
coșercar
, s.m. (
împletitor
de
coșuri
);
coșercărie
, s.f. (
meseria
de
coșar
). – Cf.
coșar
,
coșniță
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș (-șuri),
s.n. – (Înv.)
Tabără
de
tătari
. Sl. (
pol
.
kosz
, rut.,
rus
.
koš
), de
origine
tăt
.
Sec
. XVII.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș (coși),
s.m. – s.m. –
1.
Larvă
de
tăun
. –
2.
Bubuliță
. Lat.
cossus
(Philippide,
ZRPh.,
XXXI, 307; REW 2278;
DAR
); cf. it.
cosso
, fr.
cosson
„
gărgăriță
.”
Fonetismul
se
explică
prin
faptul
că
forma
actuală
este un
sing
.
analogic
pe
baza
pl.
coși
. De
uz
general
, cu
excepția
Banatului
(ALR, I, 25). – Der.
coșos
, adj. (
plin
de
coșuri
,
bubos
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș
interj. – Se
aplică
în
timpul
mulsului
caprelor
,
pentru
a
le
liniști
.
Origine
incertă
,
probabil
expresivă
, cf.
ceas
,
ciuș
.
Totuși
,
DAR
se gîndește la fr.
couche
, germ.
kusch
, și
Graur
,
BL,
VI
, 143,
propune
sb.
koza
„
capră
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș (-șuri),
s.n. – (Înv.)
Tabără
de
tătari
. Sl. (
pol
.
kosz
, rut.,
rus
.
koš
), de
origine
tăt
.
Sec
. XVII.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș (-șuri),
s.n. –
1.
Obiect
din
împletitură
de
nuiele
, care
servește
la
transportul
obiectelor
. –
2.
Năvod
de
pescuit
. –
3.
Stup
. –
4.
(Trans.)
Albie
,
covată
. –
5.
(Înv.)
Sicriu
,
coșciug
. –
6.
Coteț
. –
7.
Hambar
. –
8.
Loitră
,
ladă
la
car
. –
9.
La
moară
,
parte
în care se
toarnă
grăunțele
la
măcinat
. –
10.
Horn
,
hogeac
. –
11.
Împletitură
de
nuiele
,
leasă
. –
12.
Acoperămînt,
capotă
de
trăsură
. –
13.
Față
de
pernă
. –
14.
Ghizd
,
colac
de fîntînă. –
15.
Ladă
de
teasc
. –
16.
Formă
pentru
brînză sau
recipient
pentru
fragi
, din
coajă
de
copac
, mai
ales
de
brad
. –
17.
Mașină
de
urzit
. –
18.
Torace
. –
19.
Carapace
de
rac
. – Mr., megl.
coș.
Sl.
košĭ
„coș” (Miklosich,
Slaw. Elem.,
26; Miklosich,
Lexicon
,
307; Cihac, II, 75; Conev 64); cf., bg., sb., slov.,
rus
.
koš
,
pol
.
kosz
, mag.
kas
,
alb
.
koš
. – Der.
coșuleț
, s.n. (dim. al lui
coș
;
lumînare
în
spirală
care se
ducea
la
biserică
, după
tradiție
, de
Vinerea
Mare
);
coșară
, s.f. (coș,
obiect
), din mag.
kosár
, sb.
košar
;
coșarcă
, s.f. (coș,
obiect
;
hambar
,
ciur
), din mag.
kosárka
;
coșar
, s.m. (
împletitor
de
nuiele
;
hornar
);
coșerie
, s.f. (
meseria
de
coșar
);
coșerar
, s.m. (
împletitor
de
coșuri
);
coșercar
, s.m. (
împletitor
de
coșuri
);
coșercărie
, s.f. (
meseria
de
coșar
). – Cf.
coșar
,
coșniță
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș
interj. – Se
aplică
în
timpul
mulsului
caprelor
,
pentru
a
le
liniști
.
Origine
incertă
,
probabil
expresivă
, cf.
ceas
,
ciuș
.
Totuși
,
DAR
se gîndește la fr.
couche
, germ.
kusch
, și
Graur
,
BL,
VI
, 143,
propune
sb.
koza
„
capră
”.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș (coși),
s.m. – s.m. –
1.
Larvă
de
tăun
. –
2.
Bubuliță
. Lat.
cossus
(Philippide,
ZRPh.,
XXXI, 307; REW 2278;
DAR
); cf. it.
cosso
, fr.
cosson
„
gărgăriță
.”
Fonetismul
se
explică
prin
faptul
că
forma
actuală
este un
sing
.
analogic
pe
baza
pl.
coși
. De
uz
general
, cu
excepția
Banatului
(ALR, I, 25). – Der.
coșos
, adj. (
plin
de
coșuri
,
bubos
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cos
coș
,
coșuri
s.n. (peior)
sân
mic
(
de
femeie
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cos
coș
,
coșuri
s.n. (peior)
sân
mic
(
de
femeie
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cos
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK