ceái (ceáiuri),
s.n. –
1. Arbust cultivat pentru frunzele lui din care se
prepară o
băutură cu
efect excitant (Thea sinensis). –
2. Infuzie de
ceai, sau de alte
plante. –
3. Reuniune la care se
oferă o
ceașcă de
ceai. – Mr.
ciae. Tc.
çay (Roesler 607; Șeineanu, II, 120); Miklosich,
Slaw. El., 52; Ronzevalle 75). Este cuvînt
chinezesc (
čă)
care a trecut și în rus. čai (
DAR crede că
rom.
provine din
rus.), cf. ngr. τσάι, bg., sl., cr.,
ceh.
čaj. Der.
ceaină, s.f. (
rar, Mold.,
salon de
ceai), din
rus.
čajnyi;
ceainărie, s.f. (
salon de
ceai);
ceainic, s.n.,
derivat din
rus.
čajnik.