definiția catare definiție dex

catare

găsește rime pentru catare
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: acătare, atare, calare, cantare, captare, cartare, casare, cașare, catar (simptom), catar (adept), catara, catarg, catâr, cazare, căcare, călare, cărare, cătare, către, căutare, cântare, citare, cotare, cutare (încrețire), cutare (persoană), datare, fătare, gătare, matare, pătare, ratare
Cuvinte apropiate: acătare, atare, calare, cantare, captare, cartare, casare, cașare, catar (simptom), catar (adept), catara, catarg, catâr, cazare, căcare, călare, cărare, cătare, către, căutare, cântare, citare, cotare, cutare (încrețire), cutare (persoană), datare, fătare, gătare, matare, pătare, ratare

CATÁR

s.n. Inflamație a mucoasei unui organ (în special a mucoasei nazale), însoțită de secreție. [Pl. -ruri, -re. / < fr. catarrhe, cf. gr. katarrhos – scurgere].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia catare

catár1

(referitor la o sectă) adj.m., s.m., pl. catári; adj.f., s.f. catáră, pl. catáre
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia catare

CATÁRI

s.m. pl. Adepți ai unei secte creștine din Europa apuseană în sec. XI-XIV, înrudite cu bogomilismul, care respingeau ierarhia catolică și considerau proprietatea privată ca un păcat. – Din fr. cathare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catare

catári

s. m. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catare

CATÁRI

s. m. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii. (< fr. cathares)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia catare

CĂTÁ

vb. I v. căuta.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catare

CĂTÁRE2

s.f. v. căutare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catare

CĂTÁRE1,

cătări, s.f. Piesă metalică de formă prismatică, montată pe partea de sus a țevii unei guri de foc și care, împreună cu înălțătorul, formează dispozitivul de ochire al armei. – V. căta.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catare

CĂTÁRE

s. v. scânteiuță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catare

CĂTÁRE

s. miră, (înv.) țel. (~ la o pușcă.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catare

cătáre

s. f., g.-d. art. cătării; pl. cătări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catare

CĂT//ÁRE ~ări

f. Piesă metalică mică, fixată pe capătul țevii unei arme de foc, prin care se ochește. /v. a căuta
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia catare

CĂȚĂRÁ,

cáțăr, vb. I. Refl. A se sui, agățându-se pe un loc înalt (și abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [Var.: (reg.) acățărá vb. I] – Cf. acăța.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia catare

CĂȚĂRÁ

vb. a se cocoța, a se ridica, a se sui, a se urca, (pop. și fam.) a se zgăibăra, (pop.) a se aburca, a se țuțuia, (reg.) a se burica, a se cucuia, a se găibăra, a se popoța, (prin Transilv.) a se pupuia, (prin Olt.) a se suliga. (S-a ~ în copac.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia catare

cățărá

vb., ind. prez. 1 sg. cáțăr, 2 sg. cáțări, 3 sg. și pl. cáțără; conj. prez. 3 sg. și pl. cáțăre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia catare

A SE CĂȚĂRÁ mă cáțăr

intranz. 1) (despre ființe) A se sui cu greu, prinzându-se. 2) (despre plante) A se ridica, agățându-se (de ziduri, de ramuri etc.); a se urca; a se sui. /v. a se agăța
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia catare

cățărá

s.f. (reg.) veveriță, cațobâră, coțoligă.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR | definitia catare

cățărá (cáțăr, cățărát),

vb. – 1. A se sui, agățîndu-se, pe un loc înalt. – 2. A (se) cocoța. – Var. acățăra. Origine necunoscută. Schuchardt, ZRPh., XXVIII, 41 și DAR consideră contaminare a lui acăța cu bg. katerjă se „a se cățăra”. Capidan, Dacor., VII, 129, sugerează alb. katsaroj; cf. și bg. kacvam „a se cocoța”, katerica „veveriță”, și ngr. ϰαντζαρώνω „a se cățăra”. Este posibil ca asemănarea să se datoreze unei intenții expresive comune. Var. prezintă o contaminare evidentă cu acăța. – Der. (a)cățător, adj. (care se cațără); cățărătoare, s.f. (ciocănitoare, Picus major).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia catare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar