Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția buna definiție dex
buna
găsește rime pentru
buna
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
bană
,
băuna
,
benă
,
bina
,
bină
,
bonă
,
bruna
,
bubă
,
bucă
,
buda
,
budă
,
budă
,
bufă
,
bufnă
,
bugă
,
buhă
,
buhnă
,
bulă
,
bun
(s.n.),
bun
(s.m.f., adj.),
buna
,
bunar
,
bună
,
bund
,
bundă
,
bunt
,
bura
,
bură
,
bură
,
buza
,
buză
,
buzna
,
dună
,
jună
,
lună
,
nună
,
puna
,
rună
,
suna
,
tuna
Cuvinte apropiate:
bană
,
băuna
,
benă
,
bina
,
bină
,
bonă
,
bruna
,
bubă
,
bucă
,
buda
,
budă
,
budă
,
bufă
,
bufnă
,
bugă
,
buhă
,
buhnă
,
bulă
,
bun
(s.n.),
bun
(s.m.f., adj.),
buna
,
bunar
,
bună
,
bund
,
bundă
,
bunt
,
bura
,
bură
,
bură
,
buza
,
buză
,
buzna
,
dună
,
jună
,
lună
,
nună
,
puna
,
rună
,
suna
,
tuna
BÚNA
s.f.
Varietate
de
cauciuc
sintetic
. – Din germ.
Buna
(
denumire
comercială
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buna
búna
(
cauciuc
sintetic
) s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
BÚNA
s.f.sg.
Varietate
de
cauciuc
sintetic
. [< germ.
Buna
–
nume
comercial
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia buna
BÚNA
s. f.
varietate
de
cauciuc
sintetic
,
pornind
de la buratienă. (< germ.
Buna
, n.
com
.
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia buna
a
(
nu
)
fi
văzut
cu
ochi
buni
de
către
cineva
expr.
a (
nu
) avea
parte
de
încrederea
sau
bunăvoința
cuiva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
A ABATE DE LA CALEA CEA BUNĂ
(PE CINEVA): A
împinge
, a
atrage
pe
căi
greșite
; v. și
A
abate
de la
calea
cea
dreaptă
; A
abate
de la
calea
dreaptă
; A
abate
de la
drumul
cel
drept
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia buna
a avea o presă bună
expr.
a fi
susținut
de mass-
media
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
a duce / face casă bună
expr.
a se
înțelege
perfect
; a se
potrivi
perfect
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
a-i face
(
cuiva
)
una
bună
expr.
a
produce
(
cuiva
) un
necaz
/ o
neplăcere
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
brânză bună în burduf de câine
expr.
persoană
al
cărei
comportament
îi
umbrește
calitățile
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
bucățică bună
expr.
1.
femeie
frumoasă
/
atrăgătoare
.
2.
femeie
de o
moralitate
îndoielnică
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
BUN, -Ă,
(
I-
VIII
)
buni
, -e
, adj., s.m. și f., (
IX
)
bunuri
, s.n., (
X
) adv.
I.
Adj. Care are
calități
.
1.
Care
face
în
mod
obișnuit
bine
altora
, care se
poartă
bine
cu
alții
;
binevoitor
. ♢ Expr.
Bun
la
inimă
=
milostiv
.
Bun
,
rău
=
oricum
ar
fi. (
Substantivat
)
Bun
și
rău
=
toată
lumea
(
fără
deosebire
),
oricine
. ♦
Îndatoritor
,
amabil
. ♢ Expr.
Fii
bun
!
= te
rog
! ai
bunătatea
!
2.
Care se
achită
de
obligațiile
morale
și
sociale
;
corect
,
cuviincios
;
frumos
,
milos
. ♢
Loc
. adv. (
Substantivat
)
Cu buna
= cu
vorbe
bune
; de
bunăvoie
. ♢ Expr.
Sfat
bun
=
îndemn
înțelept
,
util
,
folositor
.
A fi
(sau
a
ajunge
, a
încăpea
etc.)
în
(sau
pe
)
mâini
bune
= a fi sau a
ajunge
la o
persoană
de
încredere
. A
pune o
vorbă
(sau
un
cuvânt
)
bun
(
ă
)
pentru
cineva
= a
interveni
pentru
cineva, a
susține
pe cineva. ♢ Compuse:
bun
-
simț
=
capacitate
bazată
pe
experiența
cotidiană
de a
judeca
, de a
aprecia
just
oamenii
,
lucrurile
, evenimentele:
bună
purtare
=
comportare
conformă
normelor
moralei
și educației:
certificat
de bună-
purtare
=
a)
(
ieșit
din
uz
)
certificat
în care se
atestă
purtarea
corectă
a cuiva într-un
serviciu
, în
școală
etc.;
b)
fig.
recomandație
orală
sau
laudă
adusă
cuiva;
bună-
cuviință
=
purtare
cuviincioasă
,
creștere
aleasă
.
3.
(
Despre
copii
)
Cuminte
,
ascultător
,
îndatoritor
; care are
grijă
de
părinți
.
4.
Caracteristic
omului
mulțumit
,
vesel
,
bine
dispus
. ♢ Expr.
A fi în
toane
bune
= a fi
vesel
,
bine
dispus
.
II.
Adj.
1.
Care
face
sau
prinde
bine
;
plăcut
,
satisfăcător
,
agreabil
. ♢ Expr.
A i-o
face
bună
sau
a-i
face
(cuiva)
una
bună
= a-i
provoca
cuiva o
supărare
.
Una
bună
= o
întâmplare
deosebită
,
spirituală
, o
nostimadă
.
A o
păți
bună
= a avea
necaz
. (
Ir
.)
Bună
treabă
!
=
frumos
!
halal
! n-
am
ce
zice
!
Na
-ți-o bună!
= asta-mi mai
lipsea
! asta-i
acum
!
Na
-ți-o bună că ți-
am
dres
-o (sau
frânt
-o
)
,
se
spune
atunci
când
ai
dat
de o
situație
dificilă
sau
inoportună
.
2.
(
Despre
mâncăruri
și
băuturi
)
Gustos
,
apetisant
,
ales
. ♢ Expr.
Poamă
bună,
se
spune
despre
un
om
de
nimic
,
neserios
,
despre
un
derbedeu
sau
despre
o
femeie
imorală
. ♢ Compus:
bun
-
gust
=
simț
estetic
,
rafinament
.
3.
Bogat
,
abundent
,
îmbelșugat
.
4.
(
Despre
miros
)
Frumos
,
plăcut
,
agreabil
.
5.
Liniștit
,
tihnit
,
fără
griji
;
fericit
.
Viață
bună.
♢ (În
formule
de
salut
sau de
urare
)
Bună
ziua
! Bună
seara
!
Noapte
bună!
♢ Compus: (
Bot
.)
bună-
dimineața
=
zorea
.
III.
Adj.
1.
Potrivit
,
apt
pentru
un
anumit
scop
;
p. ext.
care-și
îndeplinește
bine
menirea
. ♢ Expr. (
Adesea
substantivat
)
Bun
de
tipar
(sau
de
imprimat
) =
aprobare
dată de
autor
, de
editură
, de
redacție
sau de
alți
beneficiari
pe
tiparul
de
corectură
sau de
probă
, după care
începe
imprimarea
tirajului
.
Bun
pentru
...
=
valabil
pentru
...
2.
(
Despre
organele
corpului
sau
despre
funcțiunile
lor
) Care
funcționează
bine
. ♢ Expr.
Bun
de
gură
=
limbut
.
Bun
de
mână
=
îndemânatic
,
abil
.
3.
(
Despre
îmbrăcăminte
și
încălțăminte
) Care nu este
uzat
;
p. ext.
nou
, de
sărbătoare
.
4.
De
calitate
superioară
;
p. ext.
de
preț
,
scump
,
nou
. ♦
Veritabil
,
autentic
;
pur
. ♢ Expr.
A o
lua
de bună
= a
crede
cele
spuse
; a
lua
(ceva) în
serios
.
A o ține
(
una
și
)
bună
= a
susține
un
lucru
cu
încăpățânare
.
A
ști
una
și bună
= a se
încăpățâna
în
susținerea
unui
punct
de
vedere
.
5.
(
Despre
bani
) Care are
putere
de
circulație
.
IV
.
Adj.
Înzestrat
,
talentat
,
priceput
;
p. ext.
dibaci
,
abil
,
iscusit
.
V.
Adj.
1.
Folositor
,
util
;
avantajos
,
rentabil
. ♢ Expr.
La ce
bun
?
= la ce
folosește
? ♦ (
Despre
timp
,
fenomene
atmosferice
etc.)
Favorabil
,
prielnic
,
frumos
.
2.
(În
basme
și
superstiții
)
Prevestitor
de
bine
. ♢ Expr.
A nu-i fi
(
de-
)
a buna cuiva
= a(-i)
prevesti
ceva
neplăcut
,
rău
.
VI
.
Adj.
1.
Zdravăn
,
puternic
,
strașnic
. ♦
Considerabil
,
mare
. ♢
Loc
adv.
În bună
parte
= în
măsură
importantă
.
O bună
bucată
sau
o
bucată
bună
(
de
timp
, de
loc
etc.) = o
parte
însemnată
(de
timp
, de
loc
, etc.).
2.
Întreg
,
plin
;
deplin
;
p. ext.
mai
mult
decât
..., și mai
bine
. ♢ Compuse:
bună-
credință
s.f. =
a)
obligație
de
comportare
corectă
pe care
părțile
trebuie
s-o
respecte
la
încheierea
și la
executarea
contractelor
sau, în
cazul
statelor
, a
tratatelor
;
b)
convingere
a unei
persoane
că
acționează
în
temeiul
unui
drept
și
conform
cu
legea
sau cu ceea ce se
cuvine
;
sinceritate
,
onestitate
; (
loc
. adj.) de
bună-
credință
=
sincer
,
cinstit
.
3.
(În expr.)
Într-o bună
zi
(sau
dimineață
) =
cândva
,
odată
; pe
neașteptate
.
VII
.
Adj. (
Despre
legături
de
rudenie
) De
sânge
,
adevărat
.
Tată
bun
.
♦
Văr
bun
sau
vară
bună
= văr
primar
sau
vară
primară
. ♦ (
Despre
prieteni
,
vecini
etc.)
Apropiat
;
devotat
. ♦
Nobil
,
ales
.
VIII
.
S.m. și f. (Înv. și pop.)
Bunic
,
bunică
.
IX.
S.n.
1.
Ceea ce este
util
sau
necesar
societății
sau
individului
pentru
a-i
asigura
existența
,
bunăstarea
. ♦
Obiect
sau
valoare
care are
importanță
în
circulația
economică
.
2.
(Mai
ales
la pl.) Tot ce
posedă
cineva;
avut
,
proprietate
,
avere
;
bogăție
,
avuție
. ♢
Bunuri
de
consum
=
bunuri
materiale
destinate
consumului
personal
;
obiecte
de
consum
.
3.
Element
al
patrimoniului
unei
persoane
, care
poate
consta
dintr-un
lucru
(
bun
corporal
) sau dintr-un
drept
(
bun
incorporal
). ♢
Bune
oficii
=
intervenție
a unui
stat
pentru
determinarea
altor
state
în
vederea
rezolvării
pe
cale
pașnică
, prin
tratative
a
diferendelor
dintre
acestea
.
4.
Calitate
,
virtute
.
5.
(
Rar
)
Rezultat
,
rod
,
folos
.
X.
Adv. (
Exprimă
o
aprobare
)
Bine
, da,
așa
. – Lat.
bonus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buna
BUN
s. v.
bunic
,
calitate
,
însușire
,
tată
-
mare
,
virtute
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buna
BUN
adj., s. I. adj.
1.
v.
pozitiv
.
2.
v.
binevenit
.
3.
v.
propriu
.
4.
v.
apt
.
5.
v.
frumos
.
6.
v.
blând
.
7.
cumsecade
,
îngăduitor
,
înțelegător
,
omenos
,
uman
, (livr.)
comprehensiv
, (înv.)
omenit
.
(S-a
arătat
~ cu noi.)
8.
(
BIS
.)
îndurător
,
îngăduitor
,
milos
,
milostiv
, (înv. și
reg
.)
milostivnic
, (înv.)
cruțător
,
milosârd
,
milosârdnic
,
mizericordios
.
(
Dumnezeu
e
considerat
~.)
9.
v.
ascultător
.
10.
v.
judicios
.
11.
v.
frumos
.
12.
v.
apropiat
.
13.
v.
valoros
.
14.
v.
competent
.
15.
v.
veritabil
.
16.
v.
curat
.
17.
v.
bogat
.
18.
avantajos
,
bănos
,
productiv
,
profitabil
,
rentabil
, (livr.)
lucrativ
, (fig.)
mănos
.
(O
afacere
~.)
19.
v.
valabil
.
20.
v.
apreciabil
.
21.
v.
întreg
.
22.
grozav
,
strașnic
,
zdravăn
.
(Un
somn
~ l-a
refăcut
.)
23.
v.
gustos
.
24.
v.
ales
.
I
I. s.
1.
v.
avere
.
2.
valoare
.
(
Deținător
de ~
uri
.)
3.
bun
public
v.
patrimoniu
.
4.
v.
produs
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buna
Bun
≠
prost
,
rău
,
răutăcios
,
stricat
,
neplăcut
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia buna
bun
adj. m., s. m., pl.
buni
;
f. sg.
búnă,
g.-d.
art
.
búnei
,
pl.
búne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
bun
s. n., pl.
búnuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
BUN
1
adv.
Așa
să fie; de
acord
;
bine
. /<lat.
bonus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buna
BUN
3
~ă (~i, ~e)
m.
și f
.
Persoană
luată
în
raport
cu
nepoții
săi
;
tată
al
tatălui
sau al
mamei
în
raport
cu
nepoții
;
bunel
;
bunic
. /<lat.
bonus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buna
BUN
2
~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
persoane
)
Care se
deosebește
prin
calități
morale
pozitive
; care
face
bine
altora
;
binevoitor
;
blând
.
~ la
inimă
. ♢
Fii
~!
fii
drăguț
;
fii
amabil
.
Oameni
~i!
formulă
de
adresare
către
mai
mulți
ascultători
. 2) Care
manifestă
aptitudini
în
domeniul
său de
activitate
;
priceput
;
înzestrat
.
Scriitor
~.
Șofer
~. 3)
(
despre
manifestări
ale
oamenilor
)
Care este
demn
de
laudă
;
corect
;
cinstit
.
Faptă
~
ă
. ♢ A fi
sau
a
ajunge
pe
(
sau
în
)
mâini
~e
a
nimeri
în
condiții
favorabile
.
A
privi
pe (a se
uita
la) cineva cu
ochi
~i
a
simpatiza
pe cineva.
A pune o
vorbă
~
ă
pentru
cineva
a
interveni
în
favoarea
cuiva; a
susține
pe cineva într-o
chestiune
.
A fi în
toane
~e
a avea
dispoziție
bună. 4)
(
referitor
la
lucruri
sau
noțiuni
abstracte
)
Care se
distinge
prin
calitate
.
Stofă
~
ă
.
Traducere
~
ă
.
Marfă
~
ă
. 5)
(
despre
mâncăruri
)
Care are
gust
plăcut
;
gustos
.
♢
Poamă
~
ă
(~
ă
poamă
)
calificativ
negativ
la
adresa
unei
persoane
cu
apucături
rele
. 6)
(
despre
recoltă
)
Care este în
cantitate
mare
; din
belșug
;
bogat
;
îmbelșugat
.
Roadă
~
ă
. 7)
Care se
caracterizează
prin
echilibru
moral
.
A
duce
viață
~
ă
cu cineva. 8)
Care are
calități
corespunzătoare
destinației
.
Apă
~
ă
de
băut
. ~ de
însurat
. ~
ă
de
măritat
. ~
pentru
tipar
. 9)
(
despre
organele
corpului
)
Care
funcționează
bine
.
Ochi
~i.
Dinți
~i. ♢ ~ de
gură
care
vorbește
mult
;
vorbăreț
;
guraliv
.
~ de
picior
(
sau
de
picioare
)
iute
;
sprinten
. 10)
(
despre
bani
)
Care are
curs
oficial
; care
circulă
; care nu este
fals
. 11)
(
despre
timp
și
fenomene
atmosferice
)
Care este
binevenit
;
favorabil
.
Ploaie
~
ă
.
Vreme
~
ă
. 12)
Care este
convenabil
;
rentabil
.
Preț
~. 13)
Care este
suficient
de
mare
.
O
bucată
~
ă
de
timp
(de
loc
, de
teren
etc.). ♢ A
trage
un
somn
~
a
dormi
mult
. 14) Care
poate
fi
considerat
o
unitate
.
Cam
de-o
oră
~
ă
.
15)
(de-
spre
relații
de
rudenie
)
Care au
legături
de
sânge
.
Mamă
~
ă
. Văr ~.
16)
(
despre
neam
,
origine
)
Care
impune
respect
prin
merite
deosebite
;
nobil
;
ales
; de
viță
. 17)
(în
diferite
formule
de
salut
sau de
urare
)
~
ă
ziua
!
Noapte
~
ă
!
Drum
~! ~
sosit
!
18)
(
despre
îmbrăcăminte
)
Care nu este
uzat
;
nou
încă
. 19)
(în
construcții
care
exprimă
o
atitudine
ironică
):
A-i
face
cuiva
una
~
ă
(
sau
a i-o
face
~
ă
cuiva)
a-i
face
cuiva o
neplăcere
, un
rău
.
A o
păți
~
ă
a da de
dracul
; a se
încurca
.
~
ă
treabă
!
frumos
, n-ai ce
zice
.
Na
-ți-o ~
ă
!
asta mai
lipsea
.
Na
-ți-o ~
ă
, că ți-
am
frânt
-o
(
sau
na
-ți-o
frântă
, că ți-
am
dres
-o!
) se
ripostează
cuiva, care,
pentru
a
ieși
dintr-o
situație
,
vine
cu o
propunere
absurdă
. /<lat.
bonus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buna
BUN
4
~uri
n.
1)
Valoare
materială
de care
dispune
cineva;
avut
;
proprietate
.
~
uri
mobile
și
imobile
. 2)
Obiect
sau
valoare
care are
importanță
socială
,
economică
sau
culturală
. /<lat.
bonus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia buna
bun (-nă),
adj. –
1.
Care are
calități
, cu
fire
generoasă
sau cu
inimă
miloasă
. –
2.
Favorabil
,
propice
. –
3.
Inspirat
,
fericit
, care
produce
satisfacție
. –
4.
Potrivit
,
adecvat
. –
5.
Desăvîrșit, de
calitate
. –
6.
Adevărat
,
sincer
. –
7.
Legitim
,
autentic
,
veritabil
. –
8.
Direct
, de
gradul
întîi. –
9.
De
neam
mare
,
nobil
. –
10.
Capabil
. –
11.
Puternic
,
mare
, în
cantitate
suficientă
. –
11.
Puternic
,
mare
, în
cantitate
suficientă
. –
12.
(
Antepus
unui adj.)
Complet
,
definitiv
. –
13.
(S.n.)
Parte
bună a ceva. –
14.
Bogăție
,
avere
. –
15.
(Înv.)
Bunătate
. –
16.
(Adv.)
Introduce
o
propoziție
printr-un
acord
sau o
concesie
retorică
(se
preferă
, cu această
funcție
, adv.
bine
). –
17.
Element
de
compunere
care se
combină
cu unele
substantive
,
pentru
a
le
adăuga
noțiunea
de „desăvîrșit,
perfect
,
autentic
”:
bună
credință
, bună
cuviință
,
bun
gust
,
bun
plac
,
bunăstare
, Buna-
Vestire
,
etc. – Mr., megl.
bun
, istr.
bur
.
Lat.
bŏnus
(Pușcariu 237); REW 1208;
Candrea
-
Dens
., 195;
DAR
); cf. it.
buono
, prov.
bo(n)
, fr.
bon
, sp.
bueno
,
port
.
bom.
Cf.
bun
„
bunic
”,
bunătate
. Der.
bunețe
,
s.f. (înv.,
bunătate
);
îmbuna
(var.
îmbuni
), vb. (a
îmbunătăți
; a
împăca
, a
liniști
; înv., a
adula
, a
linguși
);
îmbunător
, adj. (înv.,
lingușitor
);
îmbunăciune
, s.f. (
adulare
;
bunăvoință
);
îmbunătăți
(var.
bunătăța
), vb. (a
face
ca ceva să
devină
mai
bun
);
îmbunătură
, s.f. (înv.,
adulare
,
lingușire
);
nebun
, adj. (
dement
,
smintit
;
nemaipomenit
;
bufon
;
piesă
de
șah
);
nebunariță
, s.f. (
măselariță
, Hyosciamus
niger
);
nebunatic
,
adj. (neastîmpărat,
năzdrăvan
);
nebuneală
,
s.f. (
demență
,
sminteală
,
țicneală
);
nebunesc
,
adj. (de
nebun
,
nebun
);
nebunește
,
adv. (ca un
nebun
);
nebunie
,
s.f. (
demență
,
sminteală
;
năzdrăvănie
,
poznă
;
aiureală
, trăzneală);
nebuni
(var.
înnebuni
), vb. (a-și
pierde
mințile
; a se
prăpădi
, a se da în
vînt
după ceva);
răsbuna
, vb. (a-și
face
singur
dreptate
), al
cărui
semantism
(„a
îmbunătăți
”) se
potrivește
cu cel al lui
vindicare
›
vindeca
„a
lecui
”;
răsbunător
, adj. (
vindicativ
; care
răzbună
). Din
rom
.
provine
bg., sb., rut.
bunika
(Hyosciamus
niger
), cf.
nebunariță
(Capidan,
Raporturile
,
219).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buna
bun (-ni),
s.m. –
Bunic
. Lat. *
avunus
, cuvînt care
provine
din
aceeași
rădăcină
indoeurop. (*
awon
„
bunic
”) ca
avus
și care s-a
păstrat
numai
în
forma
diminutivală
avoncŭlus
„
unchi
” (cf. Meillet,
Mélanges
Soc
.
Ling
.,
IX, 141). S-a
confundat
curînd
,
poate
chiar
din lat., cu
bonus
,
astfel
încît
este
considerat
în
general
der. al
acestuia
; cf., în
plus
, calabr.
bona
, piem.
bona
„
bunică
”. Der.
bună,
s.f. (
bunică
);
bunic
,
s.m.;
bunică
,
s.f.;
răsbunic
, s.m. (
străbunic
);
străbun
,
s.m. (
străbunic
;
strămoș
);
străbun
,
adj. (
strămoșesc
);
străbunic
,
s.m.;
străbunică
,
s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buna
BUN
1
adv. (
Exprimă
o
aprobare
)
Bine
, da,
așa
. – Din
bun
4
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia buna
BUN
2
,
buni
,
s.m.
Bunic
. – Din
bun
4
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia buna
BUN
4
, -Ă,
buni
, -e,
adj. Care are
însușiri
pozitive
.
I. 1.
Care
face
în
mod
obișnuit
bine
altora
, care se
poartă
bine
cu
alții
;
binevoitor
. ♢ Expr.
Bun
la
inimă
=
milostiv
.
Bun
,
rău
=
oricum
ar
fi. (
Substantivat
)
Bun
și
rău
=
toată
lumea
,
oricine
. ♦ Care își
îndeplinește
obligațiile
morale
și
sociale
legate
de o
anumită
situație
. ♦
Îndatoritor
,
amabil
. ♢ Expr.
Fii
bun
!
= te
rog
! ai
bunătatea
!
2.
(
Despre
lucrurile
și
faptele
oamenilor
)
Corect
,
cuviincios
;
frumos
,
milos
. ♢
Loc
. adv.
Cu buna
= cu
binișorul
; cu
vorbe
bune
; de
bunăvoie
. ♢ Expr.
Sfat
bun
=
sfat
înțelept
.
Bun
suflet
de
om
=
om
bun
.
A fi
(sau
a
ajunge
)
în
mâini
bune
= a fi (sau a
ajunge
) în
mâini
sigure
.
A pune o
vorbă
bună
pentru
cineva
= a
interveni
pentru
cineva. ♢ Compus:
bună-
purtare
=
purtare
conformă
normelor
moralei
și
educației
.
Certificat
de bună-
purtare
=
a)
(
ieșit
din
uz
)
certificat
în care se
atestă
purtarea
corectă
a cuiva într-un
serviciu
, în
școală
etc.;
b)
fig.
recomandație
orală
sau
laudă
adusă
cuiva.
3.
(
Despre
copii
)
Cuminte
,
ascultător
; care are
grijă
de
părinți
.
4.
Caracteristic
omului
mulțumit
,
vesel
. ♢ Expr.
A fi în
toane
bune
= a fi
bine
dispus
.
II. 1.
Care
face
sau
prinde
bine
;
plăcut
,
satisfăcător
,
agreabil
. ♢ Expr. (
Ir
.)
A i-o
face
bună
sau
a-i
face
(cuiva)
una
bună
= a-i
face
(cuiva) o
poznă
sau un (
mare
)
rău
.
Una
bună
= o
întâmplare
deosebită
,
spirituală
.
A o
păți
bună
= a da de
bucluc
.
Bună
treabă
!
=
frumos
! n-
am
ce
zice
!
Na
-ți-o bună!
= asta mai
lipsea
! asta-i
acum
!
Na
-ți-o bună că ți-
am
frânt
-o!
se
spune
aceluia
care, într-o
situație
grea
,
propune
o
soluție
nepotrivită
.
2.
(
Despre
mâncăruri
și
băuturi
)
Gustos
. ♢ Expr.
Poamă
bună
=
termen
injurios
dat
unui
om
de
nimic
, unei
femei
imorale
sau unui
copil
neastâmpărat
.
3.
Bogat
,
îmbelșugat
.
4.
(
Despre
miros
)
Frumos
,
plăcut
.
5.
Liniștit
,
tihnit
;
fericit
.
Viață
bună.
♢ (În
formule
de
salut
sau de
urare
)
Bună
ziua
! Bună
seara
!
Noapte
bună!
III. 1.
Potrivit
,
apt
pentru
un
anumit
scop
;
p. ext.
care-și
îndeplinește
bine
menirea
. ♢ Expr. (
Adesea
substantivat
)
Bun
de
tipar
(sau
de
imprimat
),
formulă
prin care cineva dă
autorizația
de a se
tipari
o
lucrare
, pe
baza
ultimei
corecturi
.
Bun
pentru
...
=
valabil
pentru
... ♢ (
Despre
corpuri
)
Bun
conducător
de
căldură
(sau
de
electricitate
) = prin care
căldura
(sau
electricitatea
) se
transmite
cu
ușurință
.
2.
(
Despre
organele
corpului
) Care
funcționează
bine
; (
despre
funcțiile
fiziologice
) care se
îndeplinește
normal
. ♢ Expr.
Bun
de
gură
=
vorbăreț
,
limbut
.
Bun
de
mână
=
îndemânatic
.
Bun
de
picioare
=
sprinten
.
3.
(
Despre
îmbrăcăminte
și
încălțăminte
)
Neuzat
;
p. ext.
nou
; de
sărbătoare
.
4.
De
calitate
superioară
;
p. ext.
de
preț
,
scump
. ♦
Veritabil
,
autentic
;
pur
. ♢ Expr.
A o
lua
de bună
= a
crede
cele
spuse
; a
lua
(ceva) în
serios
.
A o ține
(
una
și
)
bună
= a
susține
un
lucru
cu
insistență
.
A
ști
una
și bună
= a avea o
părere
hotărâtă
, pe care nu o
poate
zdruncina
nimeni
.
5.
(
Despre
bani
) Care are
putere
de
circulație
;
emis
de o
autoritate
îndreptățită
. ♢ Expr.
A
trăi
(
pe
lângă
cineva
)
ca
banul
cel
bun
= a se
bucura
de
mare
considerație
(din
partea
cuiva).
IV
.
Înzestrat
,
talentat
,
priceput
;
p. ext.
dibaci
,
iscusit
.
V. 1.
Folositor
,
util
;
avantajos
,
rentabil
. ♢ Expr.
La ce
bun
?
= la ce
folosește
? ♦ (
Despre
timp
,
fenomene
atmosferice
etc.)
Favorabil
,
prielnic
;
frumos
.
2.
(În
basme
și
superstiții
)
Prevestitor
de
bine
.
Aista
nu-i
semn
bun
(
CREANGĂ
). ♢ Expr.
A nu fi
(
de-
)
a bună
(cuiva) = a
prevesti
ceva
rău
.
VI
. 1.
Zdravăn
,
strașnic
.
Trage
un
somnuleț
bun
(ISPIRESCU). ♦
Considerabil
,
mare
. ♢
Loc
adv.
O bună
parte
(
din...
sau
dintre
...
) = o
parte
însemnată
(din... sau
dintre
...).
În bună
parte
= în
mare
măsură
.
O bună
bucată
sau
o
bucată
bună
(de
timp
, de
loc
) = o
bucată
lungă
(de
timp
, de
loc
).
2.
Întreg
,
plin
;
deplin
;
p. ext.
mai
mult
decât
..., și mai
bine
.
Mai
erau
ca
două
ceasuri
bune
(
CAMILAR
). ♢ Compus:
bună-
știință
=
conștiință
deplină
în
săvârșirea
unei
fapte
. ♦ (
Precedând
un
adjectiv
,
accentuează
ideea
exprimată
de acesta) Pe
deplin
,
definitiv
.
Diata
rămase
bună
făcută
(
CREANGĂ
).
3.
(În expr.)
Într-o bună
zi
(sau
dimineață
) = într-o
zi
(sau într-o
dimineață
); pe
neașteptate
.
VII
.
(
Despre
relații
de
înrudire
) De
sânge
,
adevărat
.
Tată
bun
.
♢
Văr
bun
= văr
primar
. ♦ (
Despre
prieteni
,
vecini
etc.)
Apropiat
;
devotat
.
VIII
.
(
Reflectând
concepția
claselor
exploatatoare
,
despre
familie
,
neam
etc.)
Nobil
,
ales
. – Lat.
bonus
.
Dictionar: Dictionarul limbii romane moderne - DLRM
|
definitia buna
BÚNĂ
s. v.
bunică
,
mamă
-
mare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buna
bună,
bune
s.f. (d.
femei
)
frumoasă
,
atrăgătoare
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
búnă purtáre
adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
búnă purtáre
adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
búnă purtáre
(
comportament
bun
) adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia buna
búnă purtáre
(
comportament
bun
) adj. + s. f.
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia buna
búnă știínță
adj. + s. f. (
sil
.
ș
ti-in-) (cu ~
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
búnă știínță
adj. + s. f. (
sil
.
ș
ti-in-) (cu ~
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
bun de răzuit izmene
expr. (d. –
instrumente
de
tăiat
)
tocit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
bun-plác
s. n.,
art
.
búnul
-
plac
,
g.-d.
art
.
búnului
-
plac
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
bun rămás
adj. + s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
BUN-SÍMȚ
s. (înv. si pop.)
simțire
.
(
Lipsit
de ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buna
bun-símț
s. n.,
art
.
búnul
-
símț
, g.-d.
art
.
búnului
-
símț
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
de búnă seámă
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
de búnă seámă
loc
. adv.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
e pe bune
expr. (stud.)
situația
e
rezolvată
;
lucrurile
stau
bine
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
fată bună
expr. (peior.)
tânără
care
poate
fi
sedusă
ușor
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună
prov. (
er
.)
femeia
matură
experimentată
reprezintă
pentru
bărbați
partenerul
de
sex
ideal
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
gâscă bună de jumulit
expr.
om
naiv
și
credul
, de pe
urma
căruia
se
poate
profita
ușor
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
hoț de bună dimineața
expr. (intl.)
spărgător
care
operează
în
zorii
zilei
,
pătrunzând
în
locuințe
pe
fereastra
deschisă
de la
parterul
unei
clădiri
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
în relații de bună ziua
expr. (d.
oameni
)
care se
cunosc
atât
cât să se
salute
reciproc
; care nu
sunt
în
relații
apropiate
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
într-un ceas bun
expr.
într-un
moment
prielnic
/
fast
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia buna
MAMĂ BÚNĂ
s. v.
bunică
,
mamă
-
mare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buna
MAMĂ BÚNĂ
s. v.
bunică
,
mamă
-
mare
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia buna
pelín-bun
s. m.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
rămás-bún
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buna
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK