definiția bubuit definiție dex

bubuit

găsește rime pentru bubuit
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: bubui, bubuit
Cuvinte apropiate: bubui, bubuit

BUBUÍT

s.n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia bubuit

BUBUÍT

s. v. bubuitură.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia bubuit

bubuít

s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia bubuit

BUBUÍT

n. 1) v. A BUBUI. 2) Zgomot puternic și înfundat, cu răsunet repetat, produs de o sursă oarecare (tunet, armă de foc, explozie etc.). [Sil. -bu-it] /v. a bubui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia bubuit

a bubui banana

expr. (er. – d. femei) 1. a avea contact sexual cu un bărbat. 2. a practica prostituția.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia bubuit

a-i bubui

(cuiva) mintea expr. (iron.) a avea idei sau propuneri extravagante; a vorbi prostii.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia bubuit

BUBUÍ,

pers. 3 búbuie, vb. IV. Intranz. (Despre tunete; p. ext. despre arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale scurte. – Formație onomatopeică.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia bubuit

BUBUÍ

vb. a detuna, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia bubuit

bubuí

vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. búbuie, imperf. 3 sg. bubuiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia bubuit

A BUBUÍ búbuie

intranz. (despre tunete, arme, surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, cu răsunet repetat (din cauza ecoului). /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia bubuit

bubuí (uésc, bubuít),

vb. – A produce un zgomot puternic, a răsuna. – Mr. mi bubuescu „mă plâng”, bumbunez „bubui”. Creație expresivă, cf. gr. βομβέω, lat. bombitare, sl. bubati (care după Byhan 305, ar fi etimonul cuvîntului rom.), sb. bubati, slov. bobneti. – Der. bubuit, s.n. (zgomot mare); bubuitor, adj. (răsunător); bubuitură, s.f. (zgomot mare); răsbubui, vb. (a răsuna).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia bubuit
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar