Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția bubuit definiție dex
bubuit
găsește rime pentru
bubuit
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
bubui
,
bubuit
Cuvinte apropiate:
bubui
,
bubuit
BUBUÍT
s.n.
Faptul
de
a
bubui
;
zgomot
înfundat
și
puternic
produs
de
tunet
, de
arme
de
foc
, de
explozii
etc.;
bubuire
,
bubuitură
. – V.
bubui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bubuit
BUBUÍT
s. v.
bubuitură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bubuit
bubuít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bubuit
BUBUÍT
n.
1)
v.
A
BUBUI
.
2)
Zgomot
puternic
și
înfundat
, cu
răsunet
repetat
,
produs
de o
sursă
oarecare
(
tunet
,
armă
de
foc
,
explozie
etc.). [
Sil
.
-
bu
-it
] /v.
a
bubui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bubuit
a bubui banana
expr. (
er
. – d.
femei
)
1.
a avea
contact
sexual
cu un
bărbat
.
2.
a
practica
prostituția
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bubuit
a-i bubui
(cuiva)
mintea
expr. (iron.)
a avea
idei
sau
propuneri
extravagante
; a
vorbi
prostii
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia bubuit
BUBUÍ,
pers
. 3
búbuie
, vb.
IV
. Intranz. (
Despre
tunete
;
p. ext.
despre
arme
de
foc
sau alte
surse
de
zgomot
) A
produce
un
zgomot
înfundat
și
puternic
,
adesea
repetat
(prin
ecou
) la
intervale
scurte
. –
Formație
onomatopeică
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia bubuit
BUBUÍ
vb. a
detuna
, a
dudui
, a
trăsni
, a
tuna
, a
vui
, (pop.) a
răzbubui
. (~
în
depărtare
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia bubuit
bubuí
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl.
búbuie
,
imperf. 3 sg.
bubuiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia bubuit
A BUBUÍ búbuie
intranz. (
despre
tunete
,
arme
,
surse
de
zgomot
)
A
produce
un
zgomot
înfundat
și
puternic
, cu
răsunet
repetat
(din
cauza
ecoului
). /Onomat.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia bubuit
bubuí (uésc, bubuít),
vb. – A
produce
un
zgomot
puternic
, a
răsuna
. – Mr.
mi bubuescu
„
mă
plâng
”,
bumbunez
„
bubui
”.
Creație
expresivă
, cf. gr. βομβέω, lat.
bombitare,
sl.
bubati
(care după Byhan 305,
ar
fi
etimonul
cuvîntului
rom
.), sb.
bubati,
slov.
bobneti
. – Der.
bubuit,
s.n. (
zgomot
mare
);
bubuitor
,
adj. (
răsunător
);
bubuitură
,
s.f. (
zgomot
mare
);
răsbubui,
vb. (a
răsuna
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia bubuit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK