Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția amari definiție dex
amari
găsește rime pentru
amari
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
acari
,
amar
,
amar
,
amara
,
amară
,
amaru
,
amati
,
amăgi
,
amărie
,
amăriu
,
amărî
,
amărui
,
amnări
,
hămări
,
mări
,
mări
,
zămărî
Cuvinte apropiate:
acari
,
amar
,
amar
,
amara
,
amară
,
amaru
,
amati
,
amăgi
,
amărie
,
amăriu
,
amărî
,
amărui
,
amnări
,
hămări
,
mări
,
mări
,
zămărî
a-i face
(
cuiva
)
zile
amare
/
fripte
expr.
a
șicana
(
pe cineva
), a
hărțui
continuu
(
pe cineva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia amari
AMÁR, -Ă
,
amari, -e
, adj., s.n.
1.
Adj. (
Despre
alimente
,
băuturi
etc.) Care are
gustul
fierii
,
pelinului
,
chininei
; (
despre
gust
) ca al
fierii
,
pelinului
,
chininei
.
2.
Fig.
Chinuitor
,
dureros
;
trist
,
necăjit
. ♢ Expr.
Pâine
amară
=
mijloace
de
existență
câștigate
cu
multă
trudă
.
A
face
(cuiva)
zile
amare
= a
face
(cuiva)
necazuri
. ♦ (
Adverbial
)
Strașnic
,
cumplit
.
3.
Fig.
Răutăcios
.
II.
S.n.
1.
Jale
,
tristețe
;
suferință
,
chin
,
necaz
. ♢ Expr.
A-și
înghiți
amarul
= a
suferi
în
tăcere
.
A-și
vărsa
amarul
= a
face
destăinuiri
, a-și
spune
durerea
,
suferința
. ♦ (Cu
valoare
de
interjecție
)
Vai
!
2.
(
Urmat
de
determinări
introduse
prin prep. „de”)
Mulțime
,
grămadă
.
Amar
de
vreme
. – Lat.
amarus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia amari
AMÁR, -Ă
,
amari, -e
, adj.,
amaruri
,
s.n.
I.
Adj.
1.
(
Despre
alimente
,
băuturi
etc.) Care are
gustul
fierii
,
pelinului
,
chininei
; (
despre
gust
) ca al
fierii
,
pelinului
,
chininei
.
2.
Fig.
Chinuitor
,
dureros
;
trist
,
necăjit
. ♢ Expr.
Pâine
amară
=
mijloace
de
existență
câștigate
cu
multă
trudă
.
A
face
(cuiva)
zile
amare
= a
face
(cuiva)
necazuri
. ♦ (
Adverbial
)
Strașnic
,
cumplit
.
3.
Fig.
Răutăcios
.
II.
S.n.
1.
Jale
,
tristețe
;
suferință
,
chin
,
necaz
. ♢ Expr.
A-și
înghiți
amarul
= a
suferi
în
tăcere
.
A-și
vărsa
amarul
= a
face
destăinuiri
, a-și
spune
durerea
,
suferința
. ♦ (Cu
valoare
de
interjecție
)
Vai
!
2.
(
Urmat
de
determinări
introduse
prin prep. „de”)
Mulțime
,
grămadă
.
Amar
de
vreme
. – Lat.
amarus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '96
|
definitia amari
Amar
≠
dulce
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia amari
amár
adj. m., pl.
amári;
f. sg.
amáră
,
pl.
amáre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia amari
amár
s. n., pl.
amáruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia amari
AMÁR
1
~ă (~i, ~e)
1) Care are
gustul
pelinului
, al
fierii
, al
chininei
.
Cireșe
~e. 2)
fig.
Care
produce
amărăciune
;
chinuitor
;
trist
;
necăjit
. ♢
Pâine
~
ă
existența
câștigată
cu
trudă
. /<lat.
amarus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia amari
AMÁR
2
~uri
n.
1)
Stare
de
tristețe
;
jale
. ♢
Cu ~
a)
jalnic
; b)
greu
. 2)
Senzație
de
suferință
;
chin
;
necaz
. ♢
A-și
vărsa
~ul
a-și
spune
necazul
.
A-și
înghiți
~ul
a
suferi
în
tăcere
. 3)
Cantitate
mare
;
număr
mare
;
mulțime
.
~ de
muncă
. /
<lat.
amarus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia amari
amár (-ră),
adj. –
1.
Care are
gustul
fierii
,
pelinului
etc. –
2.
(S.n.)
Amăreală
,
gust
amar
. –
3.
Cantitate
(
numai
după o
expresie
cantitativă
, ca
atît
,
cît
, ce, ce de,
mult
). – Mr.
amar
,
megl.
(
an
)
mar
, istr.
amǫr
. Lat.
amārus
(Pușcariu 73;
Candrea
-
Dens
., 53; REW 406;
DAR
); cf. vegl.
amuár
, it.
amaro
, v. prov.
amar
, fr.
amer
, sp.
amargo
.
Expresia
amar
de
mine
,
amar
mie
coincide
cu sicil.
amaru
mia
,
port
.
amaro de mi
.
Sensul
3 este
curios
. I. Morărescu,
BF,
I, 178-181, a
încercat
să-l
explice
prin
etimologie
pop., din
expresia
atîta
*
mare
de (
timp
)
,
interpretat
ca
atît
amar
(e) de (
timp
)
;
uzul
ar
fi, în acest
caz
,
aceleași
ca it.
mare
„
abundență
”, sp.
la
mar
de
. Cf.
observațiile
împotriva
acestei
explicații
ale
lui L. Spitzer,
BF,
II, 162-4. Mai
curînd
este
vorba
de o
valoare
emfatică
a adj. (ca în
cazul
lui
biet
invariabil
),
tratat
ca s.;
emfaza
este
evidentă
și în
uzul
constant
al lui
atîta
în
locul
lui
atît
(cf.
nuanța
de
atîta
curaj
,
față
de
atît
curaj
). În
privința
valorii
exacte
a
expresiei
, o
construcție
de
tipul
ce
amar
mai
aveam
(Agîrbiceanu)
arată
clar
că
trebuie
să se
înțeleagă
ce
amar
(de
mine
) mai
aveam
,
deci
că
exprimă
compasiunea
, și
numai
în al
doilea
rînd
ideea
de
cantitate
. Der.
amărăcios
, adj. (
amar
), pe care Pușcariu 74 și REW 403
îl
reduc
la un lat. *
amaritiōsus
, de la
amarĭties
,
dar
care este
probabil
un der. cu suf. -
cios
ca
supărăcios
,
căcăcios
etc.;
amărăciune
, s.f. (mîhnire, amărîre);
amărăluță
, s.f. (
gențiană
, Cicendia filiformis);
amăreală
, s.f. (
amărăciune
,
plantă
,
Polygala
vulgaris
);
amăreață
, s.f. (
amărăciune
),
considerat
în
general
ca
reprezentant
al lat. *
amarĭtia
, în
loc
de
amarĭties
(Pușcariu 76;
Candrea
-
Dens
., 54; REW 403;
lipsește
în
DAR
), cf. it.
amarezza
, prov.
amareza
,
dar
care
poate
fi și o
formație
internă
;
amărel
, s.m. (
ciulin
);
amărie
,
s.f. (
amărăciune
);
amăriu
,
adj. (
amărui
);
amarnic
, adj. (
amar
;
teribil
,
cumplit
);
amărui
,
adj. (cu
gust
ușor
amar
);
mărunc(
ă
),
s.f. (
Crizantemă
,
Chrysanthemum
vulgare
).
Amărî
, vb. (a
face
să
capete
gust
amar
; a mîhni), cf. mr.
amărăscu
, s-a
încercat
să se
explice
pe
baza
lat. *
amărῑre
, din
clasicul
amărēscĕre
(Pușcariu 75; REW 400;
DAR
; Pușcariu,
Dacor.,
V, 67). Se
opune
acestei
der.
rezultatul
î
, care
indică
o der. în
interiorul
rom
., ca în
pîră ›
pîrî
,
ocară
›
ocărî
(cf.
Graur
,
BL,
V, 87), pe cînd lat.
ar
fi
dat
*
amări
.
Explicațiile
încercate
pentru
a
justifica
prezența
în
forma
lat. a unui
grup
rr
, care
ar
explica
schimbarea
(
contaminarea
cu *
amarrῑre
), din v. germ. *
marrjan
, după Giuglea,
Dacor.,
II, 390 și Gamillscheg,
Rom
. germ.,
II, 263; sau cu
marrubium
după
Jos
. Brüch,
ZRPh.,
LVI, 529-33, nu sînt
convingătoare
. – Der.
amărîre
, s.f. (
amărăciune
;
gust
amar
);
amărît,
s.m. (
nefericit
,
nenorocit
;
sărac
);
amărîtor,
adj. (care
amărăște
;
descurajator
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia amari
AMĂRÎ
,
amărăsc
, vb.
IV
. Refl și tranz. A
căpăta
sau
face
să
capete
gust
amar
.
2.
Fig. A (se)
întrista
, a (se)
supăra
, a (se)
mâhni
. – Lat.
*amarire
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia amari
AMĂRÎ
vb. v.
mâhni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia amari
amărî
vb., ind. prez. 1sg. și 3 pl.
amărăsc
,
imperf. 3 sg.
amărá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
amăráscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia amari
A SE AMĂR//Î mă ~ăsc
intranz.
1) A
deveni
(mai)
amar
. 2)
fig.
A
deveni
amărât
; a se
întrista
; a se
scârbi
. /< lat.
amarire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia amari
A AMĂR//Î́ ~ăsc
tranz.
A
face
să se
amărască
. /<lat.
amarire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia amari
IARBĂ-AMÁRĂ
s. v.
granat
,
schinel
,
spilcuță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia amari
SCAI-AMÁR
s. v.
schinel
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia amari
TRIFOI-AMÁR
s. v.
plutică
,
trifoiște
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia amari
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK