Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția alcatuire definiție dex
alcatuire
găsește rime pentru
alcatuire
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
alcătuire
Cuvinte apropiate:
alcătuire
ALCĂTUÍ
1
,
alcătuiesc
, vb.
IV
. Tranz.
1.
A
face
, a
construi
, a
înjgheba
, a
întocmi
; a
compune
, a
concepe
. ♦ Refl. A
lua
ființă
, a se
forma
.
2.
A
forma
împreună
; a
constitui
. ♦ Refl. A fi
format
, a
consta
din...
3.
A
strânge
, a
aduna
; a
aranja
. – Din magh.
alkotni
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia alcatuire
ALCĂTUÍ
2
,
alcătuiesc
, vb.
IV
. Refl. (
Reg
.) A
cădea
la
învoială
; a se
înțelege
, a se
învoi
. – Din magh.
alkudni
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia alcatuire
ALCĂTUÍ
vb.
1.
v.
crea
.
2.
v.
redacta
.
3.
a
concepe
, a
întocmi
, a
plăsmui
, a
realiza
, (fig.) a
urzi
.
(A ~ o
colecție
de
folclor
.)
4.
a
compune
, a
construi
.
(A ~ o
frază
.)
5.
v.
constitui
.
6.
a
compune
, a
constitui
, a
forma
, (
rar
) a
întocmi
, (înv.) a
înforma
, a
săvârși
.
(
Elementele
care ~ un
ansamblu
.)
7.
v.
compune
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia alcatuire
alcătuí
(a
face
, a se
învoi
) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
alcătuiésc
, imperf. 3 sg.
alcătuiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
alcătuiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia alcatuire
A ALCĂTU//Í ~iésc
tranz.
1) A
face
să ia
ființă
și să
capete
formă
definitivă
; a
întocmi
; a
elabora
.
~ un
plan
. ~ o
instrucțiune
.
2) (
totalități
,
ansambluri
etc.
) A
forma
prin
reunire
; a
constitui
; a
compune
. /<
ung
.
alkotni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia alcatuire
A SE ALCĂTU//Í se ~iéște
intranz.
A fi
format
; a
consta
; a se
consista
; a se
compune
; a se
constitui
. /<
ung
.
alkotni
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia alcatuire
alcătuí (-uésc, -ít),
vb. –
1.
A
face
, a
întocmi
, a
compune
. –
2.
A
organiza
, a
aranja
. Mag.
alkotni
(Cihac, II, 475;
DAR
). – Der.
alcătuială
,
(var.
alcătuință
), s.f. (alcătuire);
alcătuitor
,
s.m. (
organizator
, care
aranjează
ceva).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia alcatuire
!alcătuí
2
(a se ~)
(a se
învoi
) (
reg
.) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se
alcătuiéște
,
imperf. 3 sg.
se
alcătuiá
;
conj. prez. 3
să se
alcătuiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2
|
definitia alcatuire
ALCĂTUÍRE
,
alcătuiri
, s.f.
Acțiunea
de
a (se)
alcătui
1
și
rezultatul
ei;
întocmire
,
compunere
,
constituire
,
alcătuială
. ♦
Compoziție
,
structură
. – V.
alcătui
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia alcatuire
ALCĂTUÍRE
s.
1.
v.
creare
.
2.
v.
constituire
.
3.
v.
structură
.
4.
aranjament
,
așezare
,
dispunere
,
distribuție
,
întocmire
,
rânduială
,
structură
.
(O
anumită
~ a
materiei
, într-o
carte
.)
5.
v.
componență
.
6.
v.
formație
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia alcatuire
alcătuíre
s. f., g.-d.
art
.
alcătuírii
;
pl.
alcătuíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia alcatuire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK