NEPRECIZÁT
adj. v.
DRAC (1). Ființă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului
rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuță. ♢ Expr.
A fi dracul gol (sau
împielițat) sau
a fi drac împielițat =
a) a fi
rău, afurisit;
b) a fi isteț, poznaș.
Omul (sau
salba, poama)
dracului sau
om al dracului =
a) om rău, ticălos;
b) om întreprinzător, descurcăreț.
A se teme de ceva ca de dracul (sau
ca dracul de tămâie) = a se teme foarte tare de ceva.
A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică.
E tot un drac = e totuna, e același lucru.
A avea (sau
a fi cu)
draci sau
a avea pe dracul în el =
a) a fi
rău dispus, enervat;
b) a fi energic, plin de viață, neastâmpărat.
Parcă a intrat dracul în el, se zice despre cineva mânios, agitat sau cu o energie inepuizabilă.
A băga (pe cineva)
în draci (sau
în toți dracii) = a intimida, a înfricoșa (pe cineva); a face (pe cineva) să depună toate eforturile (de frică).
Trebuie să fie un drac la mijloc, se spune când nu poate fi găsită o explicație logică a unei situații încurcate sau când se bănuiește o cauză ascunsă, greu de găsit.
Și-a băgat (sau
și-a amestecat)
dracul coada, se zice când o situație care părea clară se complică dintr-o dată, capătă o evoluție neașteptată.
A trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac, a o duce greu.
A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri.
A da de (sau
peste)
dracul sau
a vedea (sau
a-și găsi)
pe dracul = a o păți.
A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară.
A trimite (pe cineva)
la dracul sau
a da dracului = a înjura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol.
A trimite (pe cineva)
de la dracul la tată-său = a purta (pe cineva) de colo până colo.
A cere pe dracul și pe tată-său (sau
cât dracul pe tată-său) = a cere (pe ceva) un preț exorbitant.
A face pe dracu-n patru sau
a face și pe dracul = a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele.
A da (sau
a lăsa)
dracului (pe cineva sau ceva) = a
abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a renunța definitiv (la cineva sau la ceva).
A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile; adesea în imprecații) a se duce fără să se mai întoarcă (și într-un loc neștiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi.
A se duce la dracul = a pleca unde vrea (fără să-i mai știe nimeni de urmă și fără să-i mai dorească revederea).
A-l lua dracul (sau
dracii, mama dracului) = a muri; a o păți.
La dracul! formulă exclamativă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva.
Pe dracul! = (formulă exclamativă de negație) nimic!
Al dracului! sau
ptiu, drace! exclamații exprimând uimire, enervare, admirație.
A nu avea nici pe dracul = a fi perfect sănătos.
Lucrul dracului = lucru dificil, dubios, care creează neplăceri. (Glumeț și ir.)
Buruiana (sau
iarba, tămâia)
dracului = tutun. ♦ (În formule de generalizare extremă, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cine-o fi”)
Face și pe dracul. ♢ Expr.
La dracu-n praznic sau
la mama dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile = într-un loc (neprecizat) foarte îndepărtat. [DEX '98]