DOMÉNIU,
doménii, s.m.
3. (Mat.) ~ ♦
Domeniu integral =
inel (
6), în care operația de înmulțire este comutativă, care conține un element neutru față de operația de înmulțire și în care nu există nici o pereche de elemente nenule al căror
produs să fie nul. ♢
Mulțimea numerelor întregi față de operațiile de adunare și înmulțire formează un domeniu integral. [
MW]