GO
s.n. Joc din Orientul Îndepărtat, disputat pe o tablă care cuprinde 361 de
puncte de intersecție, în care fiecare jucător caută să ocupe o arie cât mai cuprinzătoare și, în același timp, să-și încercuiască adversarul cu scopul de a-l împiedica să se desfășoare, totodată încercând să-i captureze cât mai multe piese. (cuv. jap., care denumește un joc de origine chinezească,
wei-ch'i în chin., format dintr-o tablă,
goban, și din puluri albe și negre,
go-ishi) [și
TLF]