ART DECÓ
subst. Stil în design, popular între anii 1920 și 1930, caracterizat, în special, prin contururi scoase în evidență, forme geometrice și zigzagate și întrebuințarea de noi materiale, precum plasticul. [Pr. fr.:
ar(t) decó] (din fr.
art déco, din
Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes = expoziție internațională de artă decorativă și industrială modernă, organizată la Paris, în Franța, în 1925; cf. engl.
art deco) [
Cuvinte străine (recent intrate în limbă), pp. 1046-1052; def., et.
MW]