BLESTEMÁT, -Ă
(‹
blestema) adj., s.m. și s.f.
1. (Persoană) care formează obiectul unui
blestem. ♦
Pictori blestemați = nume dat artiștilor postimpresioniști de la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, considerați atît din punct de vedere al operei cît și al nonconformismului
social un pericol pentru societatea vremii.
2. (Om) ticălos, rău, nemernic (în comportări). ♦ Adj. Nefavorabil, neprielnic.