BENEFÍCIU
(‹ lat.
beneficium, după fr.) s.n.
1. Cîștig, folos, profit pe care-l are cineva (de pe urma unei situații, activități etc.) ♦
B. de inventar = limitare, în favoarea moștenitorului care acceptă o moștenire. ♦ Rezultatul net al activității unei întreprinderi pentru o anumită perioadă de timp (de obicei un
an), calculat în funcție de cheltuielile făcute, datoriile existente, amortismentele și rezervele de risc. ♦
B. distribuit = parte a
b. net atribuit
acționarilor unei societăți prin decizia
adunării generale a
acționarilor, după plata impozitelor și constituirea rezervelor. ♦
B. brut = excedent global al vînzărilor asupra cumpărătorilor; diferență între prețul de vînzare al unui bun sau serviciu și costul lui direct. ♦
B. industrial sau
comercial = categorie de impozit pe venituri celor care practică profesiuni comerciale sau industriale Expr.
Sub b. de inventar = (despre o informație) care nu este absolut sigură; cate poate fi însușită sub rezerva verificării ei.
2. (În ev. med. timpuriu în Europa
apuseană) Concesiune de pămînt conferită de suzeran unui vasal în schimbul prestării anumitor obligații, în special militare; în sec. 11-12 a fost înlocuit de feud.