ACADEMIA ROMÂNĂ
, cel mai
înalt for științific și cultural al țării, înființat la 1 apr. 1866, în timpul locotenenței
Domnești, sub numele de „Societatea
literară Română”, cu scopul de a stabili ortografia și de a elabora și publica dicționarul și gramatica limbii
române. Și-a inaugurat efectiv activitatea la 1 aug. 1867 cînd, o dată cu adoptarea statutelor, a devenit „Societatea Academică
Română”. Era organizată în 3 secțiuni:
literar-filologică, istorico-arheologică și a științelor naturale, fiecare cu cîte 12 membri titulari, 20 de corespondenți și un număr nelimitat de membri de onoare
români și străini. Printre membrii societății în 1866-1867 (reprezentanți ai tututor provinciilor locuite de
români): V.
Alecsandri, C. Negruzzi, I. Heliade Rădulescu, A. Treboniu Laurian (Vechiul Regat), T. Cipariu, G. Barițiu (Transilvania), A. Hurmuzachi (Bucovina), I. Caragiani (Macedonia). La 29 mart. 1879 societatea este declarată, prin lege, instituție
națională, devenind „
Academia Română”. Sub egida ei, s-au studiat primele scrieri în limba
română, s-au tipărit documente istorice, s-au publicat numeroase
studii de istoriografie, de fizică, matematică, chimie, medicină,
biologie, geografie etc., ediții critice, precum și cataloage și bibliografii. În perioada 1948-1965 poartă denumirea de
Academia Republicii Populare
Române, iar din 1965 până în 1990, aceea de
Academia Republicii Socialiste
Române. În ultimele decenii,
A. și-a pierdut treptat autonomia, ceea ce a făcut ca activitatea ei să fie sub nivelul aceleia din perioada anterioară, cînd, pe lîngă realizările legate de ortografia, gramatica și dicționarul limbii
române, a avut un rol major în promovarea și dezvoltarea științei și culturii
românești. Începînd cu data de 5 ian. 1990,
A. și-a recăpătat vechea denumire și funcționează în prezent cu 12 secții științifice. Pe lîngă secții au fost constituite comisii de profil, cu caracter inter- și multidisciplinar. Are patru filiale: Iași, Cluj, Timișoara și Tîrgu Mureș. În subordinea
A. sînt peste 50 de institute și centre de cercetări științifice,
Biblioteca A., Editura
A., Fundația „Elias”, Casa Oamenilor de Știință, stațiuni experimentale și case memoriale. În
A. pot fi
aleși maximum 181 de membri titulari și corespondenți. Este condusă de un Prezidiu compus din președinte, cei patru vicepreședinți, președinții secțiilor și ai filialelor
Academiei. Organul suprem de conducere este
Adunarea Generală.
A. decernează, anual, premii pentru contribuții deosebite, originale, în diferite domenii
ale științei și culturii. Publică numeroase periodice generale și de specialitate, ca: „
Analele Academiei Române”,
Memoriile secțiilor științifice, reviste de profil
ale institutelor etc., în limba
române și în limbi de circulație
internațională.