SCORMONÍ,
scormonésc, vb. IV.
1. Intranz. și tranz. A
căuta cu de-amănuntul, a
cerceta peste tot răvășind, răscolind (
pentru a
găsi sau a
scoate la iveală); a
scotoci, a
cotrobăi;
p. gener. a
căuta. ♢ Refl.
Se scormonește în buzunare. ♦ Tranz. Fig. A
pătrunde cu
privirea, a
scruta; a
cerceta.
2. Tranz. A
face să
iasă ceva la iveală (dintr-un
loc ascuns,
dosit); a
face să se miște din
loc; a
stârni.
3. Tranz. A
răscoli (în
adânc)
pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (
pentru a
căuta, a
găsi ceva). ♦ (
Despre păsări) A
scurma. ♦ A
răscoli focul,
jarul,
cenușa pentru a
face ca
focul să se învioreze, să ardă mai
bine. ♦ Fig. A
zgândări, a
ațâța, a
aprinde o
stare sufletească, un
sentiment. ♢ Expr.
A scormoni la inimă = a
tulbura (pe cineva), a
neliniști, a
nemulțumi.
4. Intranz. A
scobi într-o
materie dură; a
sfredeli. [Prez. ind. și
scórmon. – Var.: (reg.)
scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf.
scurma,
răscoli.