TÍTLU
s.n. 1. Calitate obținută de cineva în urma unor
studii speciale sau în urma unei
performanțe sportive. ♦
Titlu de glorie =
merit,
renume, fală. ♦ (
In orânduirea feudală și capitalistă)
Demnitate,
rang.
2. Cuvânt sau
text situat în fruntea unei cărți, a unui
capitol etc.
indicând rezumativ materia care se
tratează; (
p. ext.) orice lucrare
editată. ♦ Partea scrisă de la începutul unui
film, care
indică numele acestuia,
realizatorii și
studioul care l-a
produs. ♦ (
La pl.)
Traducerea dialogului imprimată pe
filmele vorbite în limbi străine. ♦
Cu titlu de = Cu
caracter de, ca...
3. Capitol în
textele de legi, în
regulamente etc.
4. (
Jur.)
Titlu de proprietate =
act scris care
stabilește dreptul de
proprietate al cuiva asupra unui bun; (
ec.)
titlu de credit =
document scris
consacrat prin
acte normative și
reprezentând o
obligație de
rambursare la
scadență a unei anumite sume de bani.
5. (
Fig.)
Bază legală, drept.
6. Cantitatea de
metal nobil dintr-un
aliaj,
exprimată în părți la mie;
titru (2). [< lat.
titulus].