IZOLÁ
vb. I. 1. tr. A da, a pune deoparte, a
separa de ceea ce înconjură. ♦ A împiedica trecerea unei
forme de
energie în alta sau a unor
substanțe dintr-un
mediu (sau dintr-un
corp) în altul cu ajutorul unei
materii izolante.
2. tr., refl. A (se) îndepărta de viața
socială. [< fr.
isoler, it.
isolare].