SUSȚÍNE,
susțín, vb. III.
1. Tranz. A
servi de
suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă).
2. Tranz. Fig. A lua o
atitudine favorabilă față de o
acțiune, de o
cauză etc.; a sprijini; a
apăra.
3. Tranz. Fig. A aduce
argumente în sprijinul unui
principiu, al unei
teorii etc., a
afirma cu tărie ceva, a
proclama. ♦ A se
prezenta la un
examen sau la un
concurs pentru a
obține un
titlu, un
grad sau un
post.
4. Tranz. Fig. A ajuta, a
întreține cu mijloace
materiale o
instituție, o
persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga
existența; a se
întreține singur.
5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se
menține pe
poziție; a
rezista. – Din lat.
sustinere, fr.
soutenir (după
ține).