STẤNĂ,
stâne, s.f. Așezare păstorească de
vară, la munte sau în afara satului (cuprinzând
locul și amenajările
necesare), unde se adăpostesc oile și ciobanii și unde se
prepară produsele din laptele oilor. ♢ Expr.
A închide lupul în stână = a-și aduce dușmani în
casă.
A veni la spartul stânii = a
veni prea târziu. –
Et.
nec.