EL, EA,
ei, ele, pron.
pers. 3.
1. (Ține
locul persoanei despre care se vorbește)
El merge. ♦ (Fam.; la sg.)
Soț, bărbat; soție, nevastă.
2. (La
genitiv, în
formele lui, ei, lor, adesea
precedat de „al, a, ai,
ale”, cu
valoare posesivă)
Casa lui. ♢ Expr.
Ai lui sau
ai ei =
persoane legate prin rudenie,
interese comune, prietenie etc. de o anumită
persoană.
Ale lui sau
ale ei =
a) lucrurile
personale ale cuiva;
b) capriciile, toanele cuiva.
Lasă-l în ale lui! 3. (La
dativ, în
formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu
funcție de
complement indirect sau de
atribut)
Prietenul îi iese înainte. ♢ (În
forma i, cu
valoare neutră)
Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. (În
acuzativ, în
formele îl, l, o, îi, i, le, cu
funcție de
complement direct)
Cartea pe care o citesc. (
Precedat de prepoziții, în
formele el, ea, ei, ele) Pe el îl caut. ♢ (
Precedat de prepoziții, în
forma o, cu
valoare neutră)
Au mai pățit-o și alții. [Pr.:
iel, ia, iei, iele] – Lat.
illum, illa.