COMPLÉT, -Ă
I. adj. Întreg, desăvârșit, deplin. ♢
Opere complete =
ediție care cuprinde toate
operele unui scriitor. ♦ (
Despre un vehicul) Care are toate locurile ocupate; plin.
II. s.n. 1. Complet de judecată =
colectiv format din judecători și
asesori care pot judeca și
pronunța legal o
sentință.
2. Costum de haine;
obiect de îmbrăcăminte
compus din două (sau mai multe)
piese care se îmbracă și se poartă împreună.
III. adv. În întregime, cu desăvârșire. [(
I) var.
complect, -ă adj., (
II) pl.
-turi. / < fr.
complet, cf. lat.
completus].