PUNCT
s.n. I. 1. Element fundamental al
geometriei,
reprezentat de
intersecția a două
linii. ♢
Punct de incidență =
locul în care raza
incidentă întâlnește raza
reflectată. ♦ Semn mic și rotund ca o împunsătură de ac.
2. Loc
determinat în
spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva. ♦ Loc pe un
aerodrom unde stă
echipa de
elevi repartizați pentru zbor aceluiași
instructor. ♢
Punct cardinal = fiecare dintre
cele patru
direcții principale ale orizontului, considerate în
raport cu
axa polilor;
punct de aplicație =
locul delimitat de pe cuprinsul unui
corp asupra căruia se
exercită o
forță.
3. Loc,
regiune, parte.
4. Temperatura la care un
corp își schimbă starea. ♢
Punct mort =
a)
momentul în care o
piesă a unui
mecanism își încetează
mișcarea;
b)
momentul în timpul unei
competiții când
organismul sportivului, din
cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu
promptitudine cerințelor.
5. Unitate numerică luată ca
bază de
clasificare, în
special în
sport.
II. 1. Semn
grafic mic și rotund care se pune la sfârșitul unei
fraze pentru a
marca o
pauză etc. ♢
Punct tipografic =
unitate de măsură a lungimii folosită pentru
materialul tipografic,
egală cu 0,376 mm.
2. Parte,
diviziune,
fragment dintr-un întreg;
capitol,
paragraf.
3. Chestiune,
problemă. ♢
Punct de vedere =
aspectul sub care este privită o
problemă,
mod de gândire, părere.
4. Aspect,
ipostază,
situație;
fază, treaptă,
perioadă. [Pl.
-te, (înv.)
-turi, var.
punt s.n. / < lat.
punctum, cf. fr.
point, it.
punto].