FI
,
sunt, vb. IV. Intranz.
A. (
Verb predicativ)
1. A
exista, a avea ființă.
A fi sau a nu fi. ♢ Expr.
De când sunt (sau
ești etc.) = (în legătură cu o
negație) de când
mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată.
E ce (sau
cum)
e sau
a fost ce (sau
cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! Treacă-meargă!.
2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită
persoană.
Cine-i acolo? ♦ A-și avea
originea, a se trage, a
proveni.
De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o
duce; (despre lucruri,
situații,
acțiuni etc.) a
dura, a dăinui, a ține.
Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ♢ Expr.
Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în
construcții negative) niciodată. ♢ (Impers.; urmat de
determinări temporale,
fixează momentul unei
acțiuni,
sugerează trecerea timpului etc.)
Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc.
Mi-a spus cum a fost. ♢ Expr.
ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei
situații.
Fie! =
a) accept să se facă așa
cum susții;
b) merită, nu e păcat!
O fi! = se poate,
posibil (dar eu n-
aș crede)!
Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple,
era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.)
Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se
confirmă ceea ce spun) ?
5. A avea prețul...; a
costa, a
valora.
Cât sunt vinetele? 6. (În
superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că...
Ce e când ți se bate tâmpla? ♢ Expr.
A nu fi bine (sau
a bună) = a prevesti ceva rău.
B. (Cu
funcție copulativă)
1. (
formează, împreună cu numele
predicativ,
predicatul)
El este vesel. ♢ Expr.
A fi bine de cineva sau
a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o
situație prielnică,
favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire.
A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o
dispută).
2. (
construit cu
dativul; împreună cu un nume
predicativ,
exprimă o stare sau o
acțiune arătate de numele
predicativ respectiv)
Mi-e prieten. ♢ Expr.
Ce mi-e (sau
ți-e etc.)... = ce
importanță are, ce folos
decurge din... (Fam.)
Ți-o (sau
i-o etc.)
fi = ajunge! destul!
3. (În
construcții impersonale, cu
subiectul logic în
dativ; în legătură cu
noțiuni exprimând un
sentiment, o
senzație, o stare sufletească) A simți.
Mi-a fost greu. ♢ Loc. Vb.
A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ♢ Expr.
Mi-e (sau
ți-e etc.) = (urmat de un
infinitiv, un
supin sau o
propoziție secundară cu
verbul la conjuctiv) îmi
pasă, îmi
vine (greu sau ușor);
port grija,
sunt interesat. ♢ Expr.
Mi-e (sau
ți-e etc.)
că... (sau
să nu...) =
mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...).
4. (Impers.; urmat de un
verb la
infinitiv sau la
conjunctiv sau urmat ori
precedat de o
noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă).
Când a fost să plece.
5. (De obicei impers.; la
imperfect și urmat de un
verb la
conjunctiv) A avea putința,
posibilitatea,
ocazia să...; a se afla pe
punctul de a..., a nu mai
lipsi mult până să...
Era să moară.
6. (Impers.; urmat de un suspin) A putea, a trebui, a
considera că este
cazul să..., a se cuveni.
E ceva de făcut.
C. (
Verb auxiliar)
I. (
Construit cu un
participiu,
servește la
formarea diatezei pasive)
Faptele sunt cunoscute.
II. (
Construit cu un
participiu invariabil,
formează timpuri
compuse ale diatezei active).
1. (Cu viitorul I
formează viitorul
anterior)
Voi fi terminat.
2. (Cu condiționalul
prezent formează perfectul
optativ-
condițional)
N-ar mai fi plecat.
3. (Cu conjunctivul
prezent formează perfectul conjunctivului)
Să fi spus.
4. (Cu infinitivul
formează perfectul
infinitivului)
Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului
formează prezumtivul
prezent și
perfect)
Să se fi aflând mulți în lume? III. (
Construit cu un
participiu invariabil sau cu un
gerunziu,
servește la alcătuirea unor
forme perifrastice de
perfect compus, mai mult ca
perfect sau
imperfect)
Te-ai fost dus. [
Forme gramaticale: prez. ind.
sunt (fam. și pop.
îs,
prescurtat -s),
ești (pr.
iești),
este (pr.
ieste,
prescurtat e, îi, i),
suntem (acc. și:
suntém); imperf.
eram (pr.
ieram); perf. s.
fui (
reg.
fusei); m.m. ca perf.
fusesem;
conjunctiv să fiu; imper.
pers. 2 sg.
fii (
negativ nu fi); part.
fost] – Lat.
sum, *fui, *fire (=
fieri).