PAR1,
pari, s.m.
1. Bucată de lemn lungă și (
relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca
element de
susținere, de
fixare etc. în
diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ♢ Loc adv.
Cu parul = cu
forța,
silit. ♢ Expr.
A-i da (cuiva)
cu parul în cap = a bate foarte
tare (pe cineva);
p. ext. a împiedica (pe cineva) să
promoveze, să
acționeze etc.
Parcă mi-a (sau
ți-a, i-a etc.)
dat cu parul în cap, se spune când cineva a
primit pe neașteptate o
veste neplăcută.
A (
i)
se apropia funia de par =
a) a fi bătrân, aproape de moarte;
b) a se apropia un anumit
termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia
deznodământul.
2. Cracă groasă de copac. ♢
Par de oale = prepeleac (pentru
vase, oale). – Lat.
palus.