MAI1
adv.
I. 1. (
Servește la
formarea gradului comparativ)
Mai bun. ♢ (În
locuțiuni, întărind
sensul unor cuvinte)
Mai întâi (și-ntâi). Mai apoi. Mai înainte. 2. (
Servește la
formarea gradului superlativ relativ)
Cel mai bun. ♢ (Înaintea unui
substantiv)
Te comporți ca cel mai copil dintre copii. ♢ (
Precedat de „ce” în
construcții exclamative, cu
valoare de
superlativ absolut)
Ce mai drac frumos de fată! ♢ Expr.
Mai rar = întâlnit
extrem de rar.
Așa om mai rar!.
II. (
Atenuează ideea exprimată de cuvântul
determinat) În parte, puțin, oarecum, într-o oarecare măsură, întrucâtva.
Copii și mai cuminți, și mai obraznici. Ploaia mai încetase. III. (
Exprimă ideea de
aproximație) Aproape;
aproximativ; cam.
Mai îmi vine a crede. ♦ (Urmat de o
propoziție subordonată introdusă prin „că” sau „să”) Gata să..., cât pe-aci.
Cetina mai că-i ajunge la pământ. ♢
Mai-mai = cât pe-aci, gata-gata.
IV. (Înaintea unui
verb)
1. (Arată că
acțiunea verbului durează) Și acum, în
continuare, încă.
Mai vine la noi. ♢ Expr.
Mai e vorbă! = desigur! neapărat! nu încape
discuție! sigur! ♦ (În
formule interogative, cu
referire la o
situație nouă)
Ce mai faci? 2. (Arată
repetarea acțiunii verbului) Din nou, încă o dată, iar.
Poate să ne mai întâlnim. 3. (
Exprimă nedumerire)
Nu se știe ce s-a mai făcut. V. (Arată că, pe lângă lucrurile cunoscute,
intervine un
element nou)
1. (În
enumerări) În afară de aceasta, în
plus, pe deasupra.
Avea casă, mai ceva bani. ♢ Expr.
Ce mai atâta vorbă sau
ce mai încoace-ncolo, se zice când vrem să punem capăt unei
discuții.
2. (
Corelativ) Când..., când; ba..., ba; parte..., parte.
Mai una, mai alta. VI. (În
propoziții și
construcții exclamative,
intensifică ideea din
frază)
Ce mai zgomot, ce mai freamăt! – Lat.
magis.