DE4
prep.
I. (
Introduce un
atribut)
1. (Atributul
exprimă natura obiectului determinat)
Spirit de inițiativă. Vinde țesături de cele mai noi. ♦ (În
titlurile de
noblețe)
Ducele de Burgundia.
2. (Atributul
exprimă materia)
a) (
Materia propriu-zisă din care este
confecționat un lucru) Făcut din...
Căsuța lui de paiantă.
b) (
Determinând un
substantiv cu înțeles
colectiv, atributul arată
elementele constitutive)
Compus din...
Roiuri de albine.
3. (Atributul arată
conținutul) Care
conține, cu.
Un pahar de apă.
4. (Atributul
exprimă un
raport de
filiație)
Un pui de căprioară.
5. (Atributul arată
apartenența)
Crengi de copac.
6. (Atributul arată
autorul)
Un tablou de Țuculescu.
7. (Atributul
determinând substantive de
origine verbală sau cu
sens verbal, arată:)
a) (
Subiectul acțiunii)
Început de toamnă;
b) (
Obiectul acțiunii)
Constructor de vagoane.
8. (Atributul
exprimă relația) În ce privește.
Prieten de joacă.
9. (Atributul arată
locul)
a) (
locul existenței) Care se găsește (în, la), din partea... ♢ (În nume topice)
Filipeștii de Pădure;
b) (
punctul de plecare în
spațiu)
Plecarea de acasă;
c) (atributul
exprimă concomitent și
natura obiectului determinat)
Aer de munte.
10. (Atributul arată timpul) Care trăiește sau se petrece în timpul..., care
datează din...
Plănuiau amândoi viața lor de mâine. ♢ Loc. adj.
De zi cu zi = zilnic.
11. (Atributul arată
proveniența)
Cizme de împrumut.
12. (Atributul arată
destinația obiectului determinat)
Sală de dans.
13. (Atributul
reprezintă termenul care în
realitate este
determinat de calificativul
precedent)
Primi o frumusețe de cupă. ♢ Loc. adj.
Fel de fel de... = felurite.
II (
Introduce un nume
predicativ)
1. (Numele
predicativ exprimă natura obiectului determinat)
Cine e de vină? ♢ Expr.
A fi de... = a avea...
Suntem de aceeași vârstă. ♦ (Numele
predicativ arată
materia) Făcut din...
Haina e de tergal. ♦ (Numele
predicativ exprimă apartenența)
Era de-ai noștri.
2. (
Predicatul nominal, alcătuit din
verbul „a fi” și un
supin,
exprimă necesitatea)
E de preferat să vii.
III (
Introduce un
complement circumstanțial de loc)
1. (
Complementul arată
locul de plecare al
acțiunii) Din
locul... (sau dintr-un loc).
Se ridică de jos.
2. Complementul arată
locul unde se petrece
acțiunea) În, la.
IV (
Introduce un
complement circumstanțial de timp)
1. (
Complementul arată
momentul intițial al
acțiunii) Începând cu...
De mâine.
2. (
Complementul arată timpul în care se petrece
acțiunea) La, cu
ocazia...
De Anul Nou merg la mama.
3. (Leagă
elemente de același fel care se
succedă în timp) După, cu:
a) (în
construcții cu
funcțiune de
complement circumstanțial de timp)
Zi de zi. An de an;
b) (în
construcții cu
funcțiune de
complement circumstanțial de
mod)
Fir de fir;
c) (în
construcții cu
funcțiune de
complement circumstanțial de loc)
Casă de casă = (în toate
casele, pretutindeni);
d) (în
construcții cu
funcțiune de
complement direct)
Om de om (= pe toți
oamenii);
e) în
construcții cu
funcțiune de
subiect)
Trece spre miazănoapte nor de nor.
4. (
Complementul are
sens iterativ)
A văzut filmul de trei ori.
V. (
Introduce un
complement circumstanțial de
cauză) Din
cauza... ♦ (
Complementul este
exprimat prin
adjective) Din
cauză că
sunt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)...
Și plângeam de supărată.
VI. (
Introduce un
complement circumstanțial de
scop) Pentru.
Roșii de salată. ♦ (
Complementul este
exprimat printr-un
verb la
supin) Ca să..., pentru a...
VII (
Introduce un
complement circumstanțial de
mod)
1. (În loc. adv.)
De fapt. De bună seamă.
2. (
Complementul arată
cantitatea, măsura)
Ușă înaltă de trei metri. ♦ (
Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru...
3. (
Complementul are și
sens consecutiv; în loc. adj. și adv.)
De moarte = îngrozitor,
teribil.
De minune =
admirabil.
De mama focului = cu mare
intensitate, în
gradul cel mai înalt.
4. (
Complementul determină un
adjectiv sau un
adverb la
gradul pozitiv)
Aud cât se poate de bine. ♦ (
Determinând un
adverb la
gradul comparativ,
complementul exprimă gradul de
comparație)
Mai presus de toate îmi place muzica.
VIII. (
Introduce un
complement circumstanțial de
relație) În ce privește, cât despre, privitor la...:
a) (
complementul determină un
adjectiv)
Bun de gură;
b) (
complementul determină o
construcție folosită ca
termen de
comparație)
De iute, e iute ca focul;
c) (
complementul determină un
verb)
De foame aș răbda, dar mi-e somn.
IX. (
Introduce un
complement de
agent)
Aceste adunări se convocau de sindicatul întreprinderii.
X. (
Introduce un
complement indirect)
1. (După
verbe)
S-a apropiat de mine.
2. (După
expresii verbale ca „e bine” si după interjeții ca „vai”) Pentru. ♢ Expr.
A fi ceva (sau
a nu fi nimic)
de cineva (sau
de capul cuiva) = a avea o oarecare
valoare (sau a nu avea nici una).
3. (După
verbe ca „a lua”, „a
lăsa” etc.) Ca, drept.
M-a luat de nebun.
4. (În legătură cu
construcții distributive) Pentru.
S-au împărțit câte trei cărți de om.
5. (După
adjective ca „vrednic”, „
demn”, „bucuros”, etc.)
Bucuros de oaspeți. ♦ (
Complementul este
exprimat printr-un
verb la
infinitiv)
Capabil de a învăța.
XI. (În
construcții cu
funcțiune de
complement direct)
1. (
Complementul are
sens partitiv) Ceva din, o parte din...
Învățăm de toate.
2. (
Complementul este
exprimat printr-un
subiect) În ce privește, cu.
Am terminat de scris. ♢ Expr.
A avea de (+
supin) = a trebui să..., a voi...
3. (Pop.; înaintea unui
verb la
infinitiv)
A încetat de a plânge.
4. (În imprecații)
Bat-o Dumnezeu de babă.
XII. (În
construcții cu
funcțiune de
subiect)
1. (Pop.;
Construcția prepozițională are
sens partitiv)
Scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel.
2. (
Subiectul este
exprimat printr-un
verb la
supin)
E ușor de văzut.
XIII. 1. (Face legătura dintre numerale
cardinale și
substantivele determinate)
a) (după
majoritatea numeralelor
cardinale de la 20 în sus)
O mie de lei;
b) (după numeralele cu
valoare nehotărâtă, ca „zeci”, „sute” etc.)
Mii de fluturi mici albaștri;
c) (în
structura numeralelor
cardinale de la 20.000 în sus, înaintea pluralului „mii”)
O sută de mii.
2. (face legătura dintre articolul
adjectival „cel,
cea” și numeralul
ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua”)
Celui de-al treilea lan.
XIV. Element de
compunere,
formând cuvinte care se scriu împreună,
locuțiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte.
1. În
adverbe sau
locuțiuni adverbiale, ca:
deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seară etc;
2. În prepoziții sau
locuțiuni prepoziționale, ca:
despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc.
3. În
conjuncții sau
locuțiuni conjuncționale, ca:
de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc.
4. (Rar)
Formează substantive,
adjective și
verbe, ca:
decurge, dedulci, demâncare, deplin. – Lat.
de.