VAL1
,
valuri, s.n.
I. 1. Masă de apă care înaintează prin
mișcări oscilatorii la
suprafața unei mări, a unui
fluviu etc.,
formând creste și adâncituri; talaz. ♢ Loc. adv.
Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios.
În valuri sau
valuri-valuri =
a) unul după altul,
succesiv;
b) din plin, cu grămada. ♢ Expr.
Valurile vieții (sau
lumii, lumești) = greutățile, încercările prin care trece
omul în viață; vicisitudinile vieții.
Valurile tinereții =
inconsecvența, dibuirile inerente vârstei tinere.
Valul (sau
valurile)
vremii = curgere, trecere a vremii (cu toate
evenimentele ei).
2. P.
anal. Ceea ce se mișcă,
vine în
cantitate mare sau se năpustește ca niște
valuri (
I 1); ceea ce poate fi
comparat (ca
formă și
mișcare) cu un
val.
3. Fig. (Înv. și pop.) Încercare
grea; neplăcere, necaz.
II. 1. Cantitate de țesătură înfășurată pe un
cilindru special de lemn sau de
carton; vălătuc, trâmbă. ♢
Val de tei = sul făcut din șuvițe lungi de scoarță de tei care se folosesc ca sfoară de
legat.
2. (Tipogr.)
Piesă cilindrică de
metal la
presele de
imprimat și de fălțuit.
3. (
Reg.) Tăvălug.
4. (Pop.) Sul
mobil de lemn sau de
metal, pe care se înfășoară lanțul care ține găleata la o fântână.
5. (În
sintagma)
Valul ștreangului = lațul cu care se prinde ștreangul sau șleaul de crucea căruței. – Din sl.
valŭ.