SCÚLĂ,
scule, s.f.
1. Piesă folosită
pentru prelucrarea unor materiale solide, în scopul schimbării formei, a dimensiunilor și a proprietății acestora; unealtă, instrument. ♦
Parte activă a unei scule (
1), care acționează nemijlocit asupra materialului de prelucrat.
Pânza de oțel constituie scula ferăstrăului. ♦ Fig. Persoană,
acțiune, fapt de care se servește cineva
pentru atingerea unui scop; instrument.
2. (Înv.; la pl.) Obiecte de
preț; giuvaere, bijuterii. – Et. nec.