RĂSCÓL,
răscoale, s.n.
I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care
intră carâmbii de
sus ai loitrelor carului. ♢ Expr.
A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi.
2. Ispol.
II. (Pop.)
Separare a oilor,
toamna, la desfacerea
stânii, pe fiecare proprietar în
parte. ♦ (Concr.) Dispozitiv de scânduri folosit
pentru a
separa oile. – Din sl.
raskolŭ.