TRÁGE,
trag, vb. III.
I. 1. Tranz. A
face efortul de a
mișca, de a deplasa ceva, apucându-l
pentru a-l da la o
parte sau
pentru a-l
îndrepta spre un anumit punct. ♢ Expr.
A trage (pe cineva)
de mânecă =
a) a-i
face (cuiva) un semn, a-i
atrage atenția
spre un anumit lucru;
b) a îmbia, a îndemna.
A fi tras de păr = a fi relatat în mod exagerat,
forțat, tendențios.
A trage (pe cineva)
la (sau
în)
judecată = a cita pe cineva în
fața justiției.
A trage pe sfoară = a păcăli.
A trage pe roată = a
supune torturii cu ajutorul roții de tortură.
A trage la răspundere = a
cere cuiva să dea socoteală de faptele sale, a
face răspunzător.
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului. ♦ (Cu complementul „clopotul”) A
face să sune (prin deplasare într-o
parte și în alta). ♦ A
întinde, a
încorda un fir, o sfoară (smucind). ♢ Expr.
A trage sforile = a conduce în ascuns, din culise (o
acțiune reprobabilă); a unelti. ♦ Fig. (Înv.) A îndemna; a
atrage (asupra sa).
2. Tranz. A
duce, a târî după sine. ♢ Expr.
A trage targa pe uscat = a
trăi în lipsuri, în
sărăcie; a o
scoate greu la capăt.
A trage un picior sau
a trage piciorul = a șchiopăta. ♦ (Despre animale de tracțiune) a
face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine).
3. Tranz. A pune (sau a
scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a
înfunda pe
cap o bonetă, o căciulă; a
duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o
parte a corpului (
spre a o
acoperi); a
aranja, a potrivi.
4. Intranz. (Pop.) A avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
5. Tranz. A înfige (într-un corp
ascuțit).
6. Tranz. A
îndrepta și a
opri un vehicul, o ambarcație la locul de
îmbarcare sau de
coborâre.
7. Intranz. A se
opri undeva
spre a fi găzduit; a se instala undeva
pentru un timp
limitat.
8. Refl. și intranz. (Reg. și fam.;
urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) A se
duce (mânat de o dorință), a se
îndrepta spre o țintă. ♦ Intranz. Fig. A tinde
spre..., a se simți atras către... ♦ Intranz. A prevesti o anumită stare.
Trage a rău. 9. Refl. (Pop.) A se da la o
parte, a se feri din cale; a se
retrage. ♢ Expr. (Tranz.)
A-și trage mâna de deasupra cuiva = a
înceta să mai ocrotească pe cineva.
10. Tranz. Fig. A îndura, a suporta, a pătimi. ♢ Expr.
A trage o spaimă = a se speria foarte
tare. ♦ A suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
II. 1. Tranz. A
lua, a
scoate; a smulge; a extrage. ♢ Loc. vb.
A trage un profit = a profita.
A trage învățăminte din (sau
de pe urma)... = a
învăța (dintr-o experiență). ♢ Expr.
A trage foloase din (sau
de pe urma)... = a avea, a obține un
avantaj de pe
urma...
2. Intranz. Fig (în expr.)
A trage cu urechea = a-și
încorda auzul
pentru a
prinde zgomote ușoare, vorbe șoptite; a asculta pe furiș.
A trage cu ochiul (sau
cu coada ochiului) = a se
uita pe furiș,
pentru a nu fi observat.
3. Tranz. A inspira; a respira; a inhala. ♢ Expr.
A-și trage sufletul (sau
răsuflarea) = a respira
greu din
cauza oboselii, bătrâneții etc.; a se
odihni după un efort
greu. (Intranz.)
A trage să moară = a fi în
agonie, a-și
trăi ultimele clipe. ♦ A fuma, a priza.
4. Intranz. (Despre sobe) A avea tiraj
bun.
5. Tranz. A sorbi, a înghiți, a bea. ♢ Expr. (Absol.)
A trage la măsea (sau
la mustață) = a fi bețiv.
III. Tranz. A trasa, a marca, a desena o linie, un contur. ♢ Expr.
(A fi) tras cu sfoara = (a fi)
drept, aliniat. (Intranz.)
A trage (peste ceva)
cu condeiul (sau
cu buretele) = a
șterge; a anula; a
face uitat, a
uita.
IV. 1. Tranz. (În diverse procese de
muncă sau în acțiuni care presupun un efort fizic; cu sensul reieșind din determinări)
A trage la rindea = a rindelui.
A trage (o țesătură)
la piuă = a
supune o țesătură unei operații mecanice la piuă,
pentru a o
face mai deasă.
A trage la tipar = a tipări.
A trage la șapirograf = a șapirografia.
A trage pe piatră (sau
pe amnar, pe curea) = a
ascuți.
A trage pe calapod = a
întinde pe calapod. (Intranz.)
A trage cu acul = a
coase, a broda.
A trage cu coasa = a cosi.
A trage la rame (sau
la, din lopată) = a vâsli. ♦ A trece prin...
Trage firele prin spată. ♢ Expr.
A trage banul (sau
gologanul)
prin barbă = a freca de barbă un ban câștigat (în
credința superstițioasă că acest gest
atrage un
câștig ulterior bun).
Tras (ca) prin inel, se
spune despre o persoană cu trupul
subțire,
mlădios. ♦ A
întinde și a
subția un
material ductil, trecându-l printr-o filieră. ♦ Refl. (În expr.)
A se trage la față (sau
la obraji, la chip) = a
slăbi, a avea figura obosită, palidă.
2. Tranz. (Fam.) A
face ceva cu
plăcere, cu multă energie, cu
pasiune. ♢ Expr.
A trage un (pui de) somn sau
a trage la soamne (ori
la aghioase) = a
dormi adânc.
3. Tranz. A da una sau mai multe lovituri; a
bate, a plesni.
4. Intranz. A
descărca o armă
spre țintă, a
face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească
spre țintă.
5. Tranz. A freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa. ♦ A fricționa.
V. 1. Intranz. (Despre vânt) A
bate, a sufla.
2. Tranz. (Adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul
rece, curentul etc.) A învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de
răcoare (urmată adesea de
îmbolnăvire).
VI. Refl.
1. A descinde din..., a fi din neamul... ♦ A fi originar din...
2. A proveni; a fi provocat (de...). [Perf. s.
trăsei, part.
tras] – Lat.
*tragere (=
trahere).