MÂNEÁ,
mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva
noaptea, a rămâne, a poposi, a
dormi undeva peste
noapte. ♦ (Reg.) A poposi o
vreme undeva; a se
așeza, a
sta. ♢ Expr.
(Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau
în burtă), se
spune despre un
om care este
mereu flămând, căruia îi este
mereu foame, care mănâncă
mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și:
mâi; part.
mas] – Lat.
manere.