ȘA,
șei, s.f.
1. Piesă de harnașament confecționată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului și pe care șade călărețul. ♢ Expr.
A pune șaua (pe cineva) = a
supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva.
A vorbi din șa = a
vorbi de
sus, cu
siguranță de sine.
2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un
mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din
material plastic, pe care se
stă în timpul deplasării vehiculului.
3. Os din spinarea găinii. ♢
Șaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se
află situată glanda hipofiză.
4. Formă de relief reprezentând o
depresiune cuprinsă între două părți de teren mai ridicate, cu care alcătuiește un ansamblu; curmătură.
Șaua dealului. [Var.:
șea s.f.] – Lat.
sella.