POP1,
popi, s.m.
1. Stâlp, bârnă,
par, prăjină etc. având diverse întrebuințări, mai ales ca element de susținere sau de sprijin:
a) bucată lungă de lemn, prăjină sau
par, folosite
pentru a sprijini în mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin;
b) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se
susține provizoriu sau se consolidează un zid, un planșeu, un acoperiș;
c) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care, având unul dintre capete înfipt în talpa prispei, susțin cu celălalt capăt streașina acoperișului;
d) (reg.) fiecare dintre stâlpii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susțin un gard sau o poartă. ♦ Bețișor
așezat în cutia de rezonanță a unor instrumente cu coarde.
2. (Reg.) Nume dat mai multor piese, obiecte sau părți ale acestora, asemănătoare ca formă sau ca
întrebuințare cu un pop
1 (
1) ori executate dintr-un pop
1.
3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante, așezate în picioare ca să se usuce. [Pl. și: (
3, n.)
popuri] – Din bg.
pop.