SÍNE
pron. refl. (Forma accentuată de acuz. pers. 3
pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „
însuși”)
1. (
Precedat de prep. „pe” sau înv. „pre”, având funcție de complement
direct al unui verb reflexiv)
Numai pe sine nu se vede.
2. (
Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement
indirect sau de complement circumstanțial)
Păstrează totul pentru sine însăși. ♢ Expr.
De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat)
În sinea mea (sau
a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. – Lat.
se (după
mine, tine).